Eşecul triumfului talentului

Săptămâna trecută, când s-au întors din scurta incertitudine cu greve sau fără greve, bursucii din clasele a 7-a şi a 8-a s-au aşezat liniştiţi în băncile lor şi au aşteptat să vadă ce le pică la teza unică. La unii le-au picat fiţuicile, la unii ochii pe decolteul profei, la majoritatea le-a picat faţa la aparitia din joben a unui text de-al lui Caragiale.

„Wtf o mai fi şi Ghyţă Niţescu ăsta?” şi-au strigat bursucii unii altora cu voce tare şi cam neclar, din cauza căştilor de la ipoduri şi mcmeniurilor mestecate. „Are cont de Hi5? Ce id de mess are? Are vreo legatură cu Nyţă Ghiţescu? O fi vreo capcană la mijloc? Există şi Ghyţă Niţescu Porno? Oare unde se va opri conflictul dintre generaţii? Cât de mare e un ou mic? Şi ce dracu’ durează aşa mult să-mi aducă berea pe care am comandat-o? Iar a adormit chelneriţa aia la catedră? Să-mi bag! Să-mi scot! Poop!”

Partea curat haioasă este că băieţii de la minister, subalternii Abramburicăi –ministresa, chiar l-au confundat pe Ghiţă Niţescu cu Niţă Ghiţescu, abrambureala visată de Caragiale fiind la ea acasă, coane Fănică mă-nţelegi?