Dreptul la O'ppinion

Textul de 2011

2011-12-31T07:58:00.002+02:00

Este fără îndoială cel mai bun text de 2011 din câte au existat. De departe seamănă cu o brioşă bine dospită dar poate e doar efectul sfintelor îmbelşugări de iarnă. De aproape pare foarte bine ancorat în realitate, hotărât să tragă linie şi să adune, să pună punctele pe i, virgula sub ş sau căciuliţa pe â.

„In texto veritas!” s-au grăbit sa exclame unii critici prezenţi la lansarea manuscrisului pe audiobook în lectura Simonei Ionescu (clarcititoarea de audiobookuri cu acelaşi nume), încercând să îmblânzească ferocitatea cuvintelor şi condimentarea minipateurilor de la bufetul rece şi suedez pregătit pe culoar. Redactorii prestigioasei reviste Chiftelle au promis printr-o scrisoare anonimă că vor dedica o emisiune de 2-8 pagini faţă/verso evenimentului.

Textul de 2011 păstrează poteca bine bătătorită care duce în poieniţa cu inspiraţie maximă, pasându-i la limita offside-ului textului de 2012-2019, zis şi „Ultima frontieră”, care trebuie să fructifice aceasta şansă ridicată la fileu. Haaa-iaaaa! Mila Superstar dixit. Se vor face cel putin două filme în trei părţi cu 4 episoade fiecare (egal 24 bucăţi, pentru cei cu matematica diesel şi motorul rece iarna), cu actori şi tot tacâmul, Jean Luc Picard va fi căpitanul navei spaţiale klingoniene care se va lovi de un meteorit cu răvaş, pe care da! Ati ghicit! Providenţa şi scenaristul au scris textul de... dar să nu stricăm surprizele anului 2019.

Apropo de Busu, voi cum aţi împodobit anul ăsta frigiderul? Pe Busu l-au împodobit cu gust, colorat şi fosforescent, cu fular mărimea 6XL de sub care nimeni nu se aşteaptă să nimereşti vremea nici măcar la 3 paşi de tine darămite pe creste, la câmpie, deal sau Europa, fără morcov pe nas şi oală de supă în cap ca să nu-l confunde zeii meteo cu un om de zăpadă eşuat pe un platou de filmare lângă o hartă, cu o glumă seacă într-un buzunar şi o altă glumă seacă în celălalt.

Bine m-am intors! Ideal pentru a fi mototolit într-o ciornă pe care se contabilizează mesele festive bifate, textul de 2011 vine la spartul târgului, cu cireşe pe torturi, dacă mai rezistaţi la aluzii gastronomice. Dacă aş fi avut inspiraţia să îl citesc înainte să-l scriu cu siguranţă altele erau rezultatele.

Textul de noiembrie

2010-12-09T11:32:00.002+02:00

Este fără dubii cel mai bun text de noiembrie din câte au existat. Vine în plin decembrie, numai bine pentru a lua autorităţile prin surprindere. Cetăţenii neechipaţi corespunzător vor rămâne împotmoliţi în paragrafele troienite ale textului de noiembrie (in metru antic) iar primii şi singurii care se vor bucura de asta vor fi, bineînţeles, copiii.

Trecerea la ora textului de noiembrie raşchetează cu carcasa casetei Ace of Base (The Best Of) orice dubiu îngheţat de pe parbrizul Daciei: pleacă acasă băi cititorule şi scoate paltonul de la naftalină, iernologii au confirmat ultimele ştiri casante: suntem încă la mâna Evidenţei: după octombrie vine noiembrie şi pe urmă decembrie, când, oooh, când!? vom reuşi să coborâm din acest blestemat carusel repetitiv în care s-a împotmolit ţara?

Deşi e plin până la capac cu implicare ideologică din asta ieftină, critica plasează textul de noiembrie doar după Blaga, Eliade, strofa a 15-a din Luceafărul, centrarea lui Beckam şi clătitele cu gem de prune. Piaţa textelor de noiembrie nu mai depinde de dezgheţarea creditelor pentru oricenuainevoie, tot mai multe cereri de introducere a textului de noiembrie în programa şcolară de la Facultatea de Majuscule, Cifre şi Virgule din cadrul Spirou Haret aterizând pe faxul redacţiei.

Textul de noiembrie este singurul care ştie cât de greu îi va fi textului de decembrie să se facă auzit din cauza lui Hruşcă şi a păsărilor colindătoare care se întorc în viitorul următor pe la uşile cetăţenilor, de accea conţine cu până la 25% mai puţin ler decât oricare alt text de noiembrie de pe piaţă. In prezent se testează cu turnesol de la Orăştie fiabilitatea noilor idei de promovare a textului de noiembrie: cub magic autodizolvant pentru supa alfabet, cartelă cu 5 milioane de minute cu alte planete şi 5 minute în reţea sau clasica găleată de 5,5 l la preţ de 6l.

Ideal pentru a completa stocul textelor pentru dictare, textul de noiembrie se spală la treizeci de grade, ca lâna. Dacă aş fi avut inspiraţia să îl citesc înainte să-l scriu cu siguranţă altele erau rezultatele.

Textul de octombrie

2010-10-29T14:06:00.001+03:00

Este fără dubii cel mai bun text de octombrie din câte au existat. Vine pe poteca bine bătătorită de textul de septembrie, despre care încă se mai vorbeşte prin saloanele de coafură şi cafenelele cu narghilea la pâlnie la recepţie şi nu este cu nimic mai puţin teribil decât textul de noiembrie, căruia îi ridică la fileu numai subiecte picante şi crocante.

Fără paşaport şi mai mult ca sigur cu un cartuş de haribo de contrabandă în ghiozdan, textul de octombrie va porni expansiunea internaţională. Chiar şi fără spot de 30 de secunde pe BBC şi Radio Vocea Venezueleană, alegătorii din diaspora vor lua cu asalt paragrafele încă de la primele ore ale dimineţii. De încercuit pe calendar sesiunea de autografe din deschiderea concertului „U doi şi-ale tale buze moi”, noul concert-concept Bono prin care artistul încearcă sensibilizarea claselor muncitoare ale Europei de Est.

Prea lung pentru a încăpea pe un răvaş dintr-o chiftea, textul de octombrie rămâne totuşi un reper fluorforescent pentru ambii cititori, mai ales prin uşurinţa cu care traversează strada şi dispare misterios în ceaţa internetului.
Textul de octombrie este un eveniment prin simpla lui existenţă, reporterii PRO TV ajunşi la faţa locului plecând cu cablul de la microfon între picioare pentru că nu se încing grătarele, nu sfârâie micii şi nici măcar o petrecere în perini nu degenerează într-o bătaie cu pijamale.

In cercurile audi de intelectuali se discută o distribuţie a textului de octombrie împreună cu Dilema Veche şi o pungă de chipsuri la un preţ şi 99 de bani sau pe un stand mov lângă casele de marcat, deşi teoriile clasice ale marketingului susţin poziţionarea lui în capătul magazinului pentru a prinde consumatorii într-o ambuscadă simpatică la pateuri şi zacuscă. Dacă nu va câştiga prin read-out concursul „Te uită cum scrie octombre” organizat online la Paşcani e clar că deranjează pe cineva.

Misterios prin punctuaţie...şi cuvintelor ordinea... textul de octombrie are! toate şansele să...facă o figurină frumoasă...din marţipan?
Dacă aş fi avut inspiraţia să îl citesc înainte să-l scriu cu siguranţă altele erau rezultatele.

Textul de septembrie

2010-09-30T15:11:00.001+03:00

Este fără dubii cel mai bun text de septembrie din câte au existat. A fost proclamat "Cel mai bun text de septembrie" al literaturii contemporane. Ilustra editură Princhidel&asociatii nu a ezitat să facă o ofertă de publicare fluviu iar Larousse şi-a trimis cel putin 1 reprezentant la fata locului să culeagă 15 cuvinte despre el. Contine pasaje de inaltă implicare ideologică şi spirituală, câteva rânduri ar trebui citite doar în saloane cu oglinzi pavate cu patapievici, la mese rotunde, în cercuri si cenacluri, desi nu isi pierde nimic si din comprehensiunea de tramvai. Textul de septembrie e multidimensional si multistratificat, trecerea prin toate nivelele nefiind conditionată de dotarea cititorului cu scara, cotiere şi piolet.

Dacă ar fi mai avut vreo 168 de pagini ar fi putut constitui el singur romanul de septembrie despre care şi-asa nu vom mai auzi. Este proaspăt şi nu trebuie pus la frigider, dar depozitaţi-l totusi departe de rozătoare şi zburătoare dăunătoare. Si porumbei terorişti. A se consuma de preferinţă inainte de 34 decembrie 2999, nu e făcut să traverseze incă un mileniu.Se potriveste dimineaţa la cafea dar si seara la un ceai de porumbele (cu pulpa), dar mai ales lângă un pahar de whiskey de prune. Textul de septembrie este singurul capabil să primească o invitatie la fashion month-ul de la Paşcani, fără să exceleze in domeniul cizmosandalelor si a iegărilor pe sub fuste scurte, cu balerini sau tenişi vă rog, la masa 2. Cu puţină implicare din partea Providenţei, textul de septembrie poate ajunge scenariu de film cu final misterios sau deloc, în care să se trateze pe îndelete timp de 7-8 ore revoluţia, comunismul, condiţia cetăţeanului in societatea crudă si alte miaumiauri.

Zvonuri false conform cărora lui Tudor Chirilă îi cam tremură degetele pe partitura din poftă de a-l transforma intr-un şlagăr bun de festivalul de la Mamaia in duet cu Ina si Conector sunt. In orice caz, se asortează de minune cu un Kormac-Harry's Record Machine proaspăt stors din difuzoare. Fără să fie mofturos, textul de septembrie a fost votat in ultraniminate cel mai bun la casa omului text de septembrie, atat de către nevestele corporatiste cat si de nevestele casnice, acest unic eveniment major al consensului celor doua secte fiind consemnat încă de dimineată în toate paginile cotidianului Femeia de Azi. Usor de utilizat si intretinut, textul de septembrie se remarcă prin uşurinţa cu care se instalează fără CD, consumul redus de ulei de măsline la suta de caractere si remarcabila adaptabilitate cameleonică la condiţiile meteo.

Dacă nu va face senzaţie şi istorie, textul de septembrie va face intr-un final fructe mici si albastre, sau chiar alune de pămant, în coajă. Textul de septembrie reuşeste, şi numai el ştie cum, să păstreze linia trasată de textul de august, pe care îl completează ba chiar îl depăşeşte regulamentar prin stanga. Dacă aş fi avut inspiraţia să îl citesc inainte să-l scriu cu siguranţă altele erau urmările.

Greu la dealul mare cu gigantul mic. Mic, atacat şi spart în mutră, unde mutră înseamnă geam dreapta spate.

2010-08-03T19:21:00.002+03:00

În concluzie chiar nu ştiu cum de tot ajung să fiu distribuit în roluri principale în drame din astea în 2 acte. Pierdute sau furate. Buletin şi carnet de şoferie, să fim bine înţeleşi. Când minisudcoreenii din atelierul marelui artist Henri Matiz au pus bazele şi chiuloasa acestei bijuterii a ingineriei mecanice, cea mai mare după pixul cu arc şi telefonul public cu fise de 10 bani, e clar că nu s-au gândit prin câte razboaie va trece.

Am presimţirea că înţeleg că în 2010 (an în care ajunge şi România peste 50 ani) e normal să mai existe piraţi somalezi, piraţi ai aerului, hoţomani şi hoţowomane care să atace diligenţa poştală, trenul cu bani, expresul polar, caravana Dansez pentru tine, furgoneta Din dragoste, vreun trotinetist ochelarist pe care să-l facă de banii de pufuleţi etc. Dar să ataci cu atâta violenţă un Matiz care niciodată nu te-a călcat pe nervi sau pe zebră ba chiar te-a binedispus cu claxonul ediţie limitată Mickey Mouse?

Am zis-o şi când am fost invitat la Top Gear (ediţia din Groenlanda, căutaţi pe net, sper să nu se fi vândut toate casetele audio): 3 maşini cunosc pe lume care să poată salva omenirea. Batmobilul, microbuzul lui Scooby Doo şi Matizul, care l-a întrecut cu un far pe Martin, Aston Martin. Bond, James Bond? Aţi prins-o? Eh, glumă alunecoasă ca o ştiucă zvăpăiată în mâinile tocite ale pescarului. Mulţumesc, comparaţia îmi aparţine. Multe nu ar mai fi de spus despre bestia urbană Matiz cu 4 roţi. Poţi să-i iei tot ce-are mai scump pe lume, poţi să-i iei capacele, roţiile şi sigla de vrei, dar să nu-i iei niciodată dreptul de a goni liber pe străzi. Vocile rele şi geloase continuă sa propună Matizul ca breloc la Lamborghini sau Dacia Grand Cherochi 6x6 (bravo francopiteştenilor, tot înainte!) sau la bucătărie să întorci clătitele cu el.

În timp ce hoţul îşi întinde untul pe pâine cu cardurile mele şi îşi face vânt cu dumoarele capturate, de citit nu cred că poate fi vorba, mie nu-mi rămâne decât să mănânc şi plâng şi să-mi montez alt hublou, poate mai antiglonţ, antişurubelniţă sau ce altceva mai putea folosi. Vreau să-l salut politicos, heeeei infractorule ce mai faci, asl pls, ah nu ai căzut în plasă?, mulţumesc frumos pentru că nu ai luat şi volumul I din Peripeţiile bravului soldat Svejk, setul de mingi de tenis (verzi, fraiere!), o sumă oarecare de pixuri şi în principiu tot Matizul.

Nici eu nu cred, dar ideea e că mă întorceam la Matiz după ce tocmai semnasem contractul de publicare cu o ditamai editură neozeelandeză pentru prima carte. Infractorul tocmai servea o geantă din Matizul spart, to go. Nici nu am apucat să mă deschei puţin la cămaşă, să mă asigur că Pro TV filmează corespunzător şi să strig „Stai că trag!” că infractorul zbrrrr pe-o dugheană! Selectez modul de fugă Tom Cruise. Urmărirea e ca în filme, filme proaste cu buget redus în care ăla rău scapă doar atunci când justiţiarul, adica je, se împiedică de căruciorul cu legume-fructe din Turcia al unui comerciant al zonei care plimba şi el un cărucior prin cadru.

Hm, ce interesant. Se termină peste 3-4 rânduri textul şi nu am ridicat încă problema identităţii hoţului. O fi vreun consumator, iubitul iubitei dintr-a şaptea, Boc, statul roman, destinul, Sergiu, trio vodafone combineală la cartelă, Tudor Chirilă, care mai sunteţi băi pe acolo?

Criza fotbală pe înţelesul nimănui

2010-06-21T09:34:00.001+03:00

E foarte bine fără România la Campionatul Mondial. Mulţumim Coca-Cola şi McDonalds pentru că nu ne-au luat la marea sărbătoare a marketingului din Africa de Sud, mulţumim zeiţei Fortuna şi zeului Fotbal, mulţumim lui Lucescu le Petit şi lu’ tac’su, mulţumim Bănel, Chivule eşti atât de penibil în reclama cu pisica Lobonţ la bere dar noi tot îţi multumim. Nici nu vreau să mă gândesc ce chin ar fi fost dacă trebuia să trimitem în Africa de Sud, pe lângă buchetul de comentatori paraleli şi ofiliţi ai TVR, întreaga ceată de cascadori tatuaţi ai juniorului, pe junior, pilele juniorului, tripleta de la *odafone ca să dea intreală la toţi tinerii sudafricani, baştanii federaţiei şi alţi actori grăbiţi cu roluri de titulari în piesa asta tristă compusă pentru figuranţi şi orchestră ce se tot joacă de ani de zile, fotbalul românesc.

Loc pentru noi era, deşi e clar că nu suntem doriţi la masa bogaţilor. Fără modestie, numai noi mai lipseam din peisajul, şi sper să mă auziţi când zic asta, feeric şi vuvuzelic. Ce bătălii somnifere puteam să tragem pe pământ african, să te ţii de burtă de râs nu alta. Par exemple, noi cu Franţa. Cocoşii galici supermotivati de sloganul “un gol pe sezon pentru poporul francofon, şi ăla cu mână din offside, să-ţi fie ruşine Dinu Patriciu şi Thierry Henry!”, contra puişorii de Crevedia ai juniorului. 6 zile şi 6 nopţi s-ar putea juca fără să se înscrie şi până când vreun oficial elveţian de la FIFA s-ar sinucide pe teren de plictiseală. Desigur, vom privi egalul ca o mare victorie, un punct cu campioana mondială de acum 12 ani, patria lui Voltaire, vecina Spaniei şi sursa brânzei cu mucegai, nu e la îndemâna oricui. Amăraţii ăia din Mexic s-au tot chinuit să facă egal cu franţuzii dar nu au reuşit decât să-i bată. Penibilos!

Dacă ne calificam din greşeală sau noaptea, când nu erau atenţi cerberii de la FIFA, am fi meritat o grupă de talia noastră, cu alţi mari amatori de dutyfree-uri şi fursecuri gratis precum Honduras sau Coreea de Nord. Nu am fi avut nicio şansă dacă aterizam lângă Slovenia sau Noua Zeelandă, echipe care ne-ar fi bătut cu 3-0 încă de pe tunelul de la vestiare. Slovenii ca nişte vatmani de telecabină motivaţi ca de obicei, iar neozeenlandezii pe val după ce în calificări au măturat pe jos cu granzii Oceaniei, alde Noua Caledonie, Fiji şi Samoa. La câte bariere au depăşit băieţii ăştia, cu fizic numai bun pentru mutat pianul prin casă, pentru a ajunge aici (psihologice, fizice, de corali) nici nu e de mirare că Noua Zeelandă va fi noua campioană mondială. Aici vroiam să ajung.

O erupţie islandeză ne-o mai trage o dată-n freză

2010-05-13T11:13:00.001+03:00

Planul secret al islandezilor de a pune stăpânire pe planetă merge conform planului. Rata a doua din erupţia vulcanică coaptă în Împărăţia Consoanelor de însuşi Ejkfaghqwfnvgbtpakjyl, numit în continuare "vulcanul", îşi întinde tentaculele spre România, numită în continuare "tara”, fără ţ din cauza impozitului pe diacritice. Contractul e beton, islandezii ne promit multe alte rate grele şi întunecate.

Cu norul vulcanic la graniţă sau nu, personajele care reuşesc să apară la televizor îşi adaptează discursul la complexitatea situaţiei. Tonul variază de la plumbic bacovian la plângăcios voltairean, autorităţile (care o fi şi alea) asigurându-ne că norul de cenuşă nu influenţează cu nimic bunul mers al tării spre o erodare lentă şi totală.

La fotbal, politică, femei, sex, maşini, grătare, tot, nimic, poezie, muzică, filme, economie, filosofie, ne pricepem toţi. Cu arta fină meteo e mai greu. Să nu se mire nimeni dacă totuşi vremea se încăpăţănează să devină frumoasă spre dezastruoasă, cu temperaturi normale pentru aceasta perioadă a drumului către apocalipsă: 27-59 grade ziua, cu maxime de minim -31 grade noaptea, la umbră. Vântul va sufla lin până la uraganic, mai mult pe crestele munţilor de câmpie, scăldate încă 7000 de ani de acum înainte de razele laser ale soarelui electric conectat la priza bulgară, ca doar nu eram fazani să plătim noi curentul.

Alte calmante pe pâine: norul de cenuşă nu conţine precipitaţii. Eventualii musoni care pot apărea în partea de Sud-Nord-centru-dreapta-stânga fiind doar în imaginaţia bogată a contribuabililor halucinaţi de ultimele taxe căzute pe spinarea lor.

Marile aeroporturi internaţionale din Milano, Budapesta, Timişoara, Băneasa, Copşa Mică, Adunaţii Copăceni, Răspândiţi, Strânşi Bine şi Legaţi, aşteaptă din moment în moment un telefon. „Opriţi aeronavele patriei la sol! Nu pluteşte nimeni!”. Numai aşa un drum de 45 de minute cu avionul se poate transforma într-un sejur de 14 ore cu căruţele feroviare române, legate între ele şi poreclite trenuri. Şansă fructificată din plin de marketingul de la CFR. Eşti atât de disperat încât să cumperi 14 ore cu trenul? Norocosule! A 15-a oră e gratis!

A venit momentul să-mi scot toţi papanaşii din mânecă

2010-05-07T12:57:00.001+03:00

Tocmai acum când în minilaboratoarele fiscale din România se pregătesc noi taxe pe stropit panseluţele din ghivecele ilegale de pe balcon, taxe prin care caracatiţa florăreselor evazioniste va fi pusă definitiv la zid, mirosul de focă umedă din marea Nordului purtat în braţe de furtuna de 2 bani prevestită de Busu şi hainele lui de circar şomer te îmbie la muzică şi text. Am cam ratat toate ultimele mari evenimente pentru pian şi orchestră care contează în ţărişoara asta simplă după vorbă, după port, şi nici măcar nu a fost din cauza vreunei bănci supărate că nu i-am virat toţi banii destinaţi merdenelelor.

Cronologic sau nu, au trecut pe lângă noi un Crăciun, un unu a-ntâia, un paişpe februarie, un cinşpe februarie, un mărţişor, un opt, un Paşte, un unu a cincea. Pe care le-am băut. Pe urmă Poli a scos un 0-0 de mare angajament cu Curtea de Argeş, iarna a ţinut din noiembrie până în aprilie şi retur, ţara a mai luat cu împrumut un buchet de miliarde de coco cu care se încearcă distragerea atenţiei de la tristeţile reale ale vremii: dezbinarea Hi-Q, ultimul bastion al acid chillului agresiv lăutăresc de meditaţie românesc. În tot acest timp programul Rabla 2010 rula cu peste 220 km/oră, fără ca vreun radar inteligent să se sesizeze, iar în atelierului meşterului fochist Feyjkhnghylkjdyl din Islanda se pregătea cel mai mare grătar de primăvară, să celebreze toată Europa dezlegarea dată de Jamie Oliver la şnitel de peşte.

Proaspăt dezmorţiţi din leneveală şi come alcoolice, românii s-au unit în cuget şi simţiri şi s-au întrebat înfriguraţi: unde facem revelionul? E mai şi criză dar în staţiunile bulgăreşti gradul de ocupare este deja de 115% de revelion, 75% pentru Apocalipsă, 5% reducere dacă îţi duci şi familia. În +, cum să nu fi supărat pe turismul românesc, când motorul gastronomic al economiei, micul de porc, s-a făcut cât ăla de fazan, obligând consumatorul dependent să apeleze la dealeri de mici de contrabandă.

Nimic nu rimează cu contrabandă, astfel că următoarea ştire vine aşa, fără antreu: Casa Poporului are un nou locatar: Teo a reuşit să se strecoare cu mişcări feline în Parlamentul României, Fără Trafalet Sau Tanţa (dacă tot mai aveam litere mari de folosit). Am zis casa sau masa? Există şanse reale ca Tudor Chirilă să fi avut vreo părere pufoasă despre ceva în tot acest timp. Treaba lui.

Şi eu am fost în pat cu revoluţia portocalie

2009-11-10T14:26:00.001+02:00

Singurul tată al Elenei Băsescu mi-a cerut, într-un vis pe care dacă îl mai prind îl dau la şoareci, să particip la mitingul lui de sâmbăta trecută şi eu m-am dus. Care dintre noi a fost idiotul cel mai mare nu are rost să discutăm acum.

Restul participanţilor la miting au venit împinşi de convingeri şi doctrine, ceilalţi 97% fiind voluntari săritori, din patul propriu direct în autobuzul pus la dispoziţie de primarul satului de care aparţineau. Toată lumea îmbrăcată în haine de gală pentru întâmpinarea preşedintelui, pentru întâlniri cu extratereştri, pentru răpiri şi casete de răscumparare.

Unele voci au înaintat cifra obscenă de 20000 de oameni prezenţi la miting. Nu se ajungea la suma asta nici dacă se aduna întregul arbore genealogic al fiecărui participant, plus prietenii şi vecinii, plus duşmanii, plus sticlele de bere la bord, plus amantele, plus amanţii, plus rudele amantelor, plus chiuvetele. Pe care le-am băut.

În primele rânduri, suporterii gălăgioşi, cu coregrafia învăţată, mai surescitaţi decât nuntaşii piliţi pe la al doilea meneaito. Îşi hrănesc entuziasmul din fiecare vorbă a preşedintelui. Zice Băsescu: „Bine v-am găsit timişoreni!”. Zic suporterii: „Da! Aşa! Pfuai, bine le zice ăsta! Aşaaa, daaa, reforma statului, dă-i şi cu constituţia! Pfuai Iliescule ce ţi-o iei, să ţi-o dăm!”. În mijlocul mulţimii, pedeleii psihedelici, îmbrăcaţi toţi în recuzita freudiană invocată de Eliade în La ţigănci. Mirceo, fă-te că scrii ezoteric. Pelerine, fulare, căciuli, steaguri, draperii, pături, perdele, cortine, poze la kilogram cu Băsescu. Toate portocalii.

În spate, ca la şcoală. Derbedeii clasei, au luat banii de la organizatori dar nu pun umărul şi corzile vocale la susţinerea omului de la microfon. Aruncă cu avioane de hârtie spre colegii care vor să fie atenţi, beau bere şi fumează Monte Carlo roşu necartonat, lipesc guma de mestecat sub bancă, se iau de blonda de pe scenă. „Pe noi ne-a adus domnul primaru’. Totuşi, unde sunt micii, fripturile, dansul şi felicitările? E drept, pe invitaţie scria numai Cincizeci lei şi moaca lui Vlaicu. Puţin, foarte puţin. Mai cântă Aurel azi?”
Şi mai în spate, pe lângă autoturismele participanţilor la miting, mici antreprenori minoritari întocmesc de zor raportul de producţie, procesele verbale de predare-primire şi constatare diferenţe la recolta de portofele.

Plângi, nu plângi, tot Băsescu eşti. La microfon preşedintele enumeră realizările mandatului său: intrarea României in UE (n.red. pe fereastra spartă de la baia din spate), victorie în faţa Ucrainei la Haga, 0-5 de efect la Belgrad în faţa Serbiei, aprilie a venit fără excepţie după martie. În rest, discursul e tot de pe foile de acum 5 ani: „reforma statului, grupuri de interese, eu sunt căpitanul vasului România şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta mi-e prieten numai mie iar ţie duşman este, da băi, ţie Voiculescule, Iliescule, Vântule, Voiculescule, Protopopescule, Piscupescu, Iconomescu, Omul negru, Yeti, Zâna măseluţă coruptă şi înhăitată cu grupurile de interese.”

În spatele lui, focile portocalii de la partid sunt în extaz. În boxe merge caseta cu aplauze de la Teo. Publicul devine agitat. Timpul nu mai are răbdare, şi mai pe seară trebuie mers la un miting roşu.

La prima zi de şcoală, nici mere nu face

2009-11-05T16:18:00.000+02:00

Gata şi cu criogenia, bună ziua şi bine m-am regăsit, Busule, băi dragi consumatori, care mai sunteţi pe aici, la arme! Prima zi de şcoală din sezonul ăsta a venit când nimeni nu se mai aştepta, în mijlocul săptămânii a 6-a de şcoală. Elev model cum mă ştiu de mic bursuc, am pregătit istoricul moment până în cele mai îndepărtate detalii.

Ghiozdan cu ochi de pisică, caiet de teme, caiet de exerciţii, foi, foi cu urechi de măgar, dictando, pătrăţele, manuale, manuale fără de care nu intraţi în examen băi papagalilor cumpăraţi-le adică! hai că sigur o să vă trebuiască în viaţă, pix, pix roşu, pix cu mai multe culori pe care le poţi selecta, carnet, mască de protecţie antigripă, găletuşă cu nisip, sapă, extinctor, uniformă inifugabilă, povesti cu ce am făcut în vacanţă, catalogul avon, catalogul avon updatat, contractul de donat rinichi (pff, era să scriu ridichi şi pierdeam tot efectul megafunny pe care îl plănuisem) pentru a achita prima rată la taxă, briceag, praştie, ecuson, întrebări existenţiale “cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm, când e pauză, ce caut eu aici, cine e perroquetul ăla care i-a luat locul colegului cu scobitoarea?”, fise pentru cafea, motivare falsă de la doctor pentru celelalte 5 săptămâni în care nu am servit, plan ultraserios de unică folosinţă de recuperare a orelor pierdute, distonocalm şi un cincizeci de rom pentru afterpartyul de după vizita la secretariat.

Nu sunt sigur, dar cam astea sunt toate lucrurile pe care le-am uitat acasă pe masa din bucătărie, ca să le mănânce şoarecii cu tot cu tema aia la care am lucrat până dimineaţa târziu, sunt sigur. Hai cu foaia de prezenţă că se cere la examen.

Zinzin

2009-07-27T08:01:00.001+03:00

Atat si nimic mai putin. Au revoir les petits!

Pufozité en publicité

2009-07-21T09:29:00.001+03:00

Când o să fiu mare o să mă fac Magda Catone, alias Tanti Maria, corporate brand manager, CEO, ultra senior copywriter şi hyper strategic planner la Bonux România, detergentul ăla de 2 bani cunoscut şi din alte reclame decât cele proprii, de obicei ca fiind “detergentul obişnuit” care obligă faţa de masă să facă vrupppp exact când vine mătuşa din Italia să ceară bani.

Şi chiar dacă nu va mai fi liber un post de tanti Maria prin organigramă, aş putea fi măcar un nenea Nicu, vecin, prieten, confident, în orice caz, ceva apropiat platonic de tanti Maria. Vă daţi seama câte are pe suflet femeia asta, câte poveşti de adormit audienţa din pauza de reclame poate să scoată din joben sau din plasă?

Să zicem că ajungi măcar la o şuetă unplugged cu tanti Maria. Tu, tânăr fanatic al detergenţilor şi participant activ în războiul declarat petelor, şi ea, ea. Nu cred că există suficiente antidepresive în farmaciile din România care să te ţină în viaţă după o întâlnire din asta de gradul 3, gradul 4, toate gradele, cu zeiţa Bonux, conform mitologiei mioritice.

Să-ţi povestească ore întregi în şir Cauchy cum a dat faliment pensiunea, cum vecina aia fiţoasă nu a ascultat-o şi nu foloseşte Bonuxu, cât îi este de greu să plimbe peste tot o plasă de unde să scoată invariabil câte un sac din ăla de Bonux la 4,7 kg, cât de grea e viaţa de vedetă în reclame atunci când se mai trezeşte câte-un regizor pârlit de reclamă românească să ceară un gros-plan cu ceaşca de cafea pleznind cămaşa albă.

Nu mai poate savura şi ea în linişte o înmormântare fără să fie nevoită să dea în stânga şi-n dreapta cu părerile de specialist în apă dură, ţesături afectate şi pete de maioneză combinată cu vaselină. Miam miam, zic şi eu, ca opinia publică.

Timişului i-a venit rândul. Pe când paragraful?

2009-07-09T12:53:00.004+03:00

Atunci când nu stau acasă în pijamalele lor colorate şi pline cu ursuleti desenaţi care se joacă cu bugetul statului şi cu PIB-ul, unii miniştri simt un vânt favorabil în pânze, care îi impinge către televiziunile patriei, să explice contribuabilului care cere salarii mai mari de ce nu i se va mări salariul, ba chiar i se va micşora, ba chiar să zică mersi că nu trebuie să aducă bani de-acasă ca să muncească. Deocamdată. Nu avem loc pentru toate poveştile fantastice debitate la ceas de seară de fiecare dintre ei, dar luaţi de aici un fragment care să vă limpezească nelămuririle.

Băiatul mustăcios de la Finanţe a fost auzit într-o seară punctând decisiv la capitolul coerenţă: “Am venit aici să lamuresc populaţia. Creşterea economică este de -6,7%, şi cu asta închei, pe trimestrul I, semestrul I, delta BGC buget general consolidat, -2,73% din PIB, trezoreria statului, 5luni=2,2% din PIB, investiţii trimestrializate din două considerente (incertitudinea veniturilor), şi cu asta închei, măsuri anticriză: stimulat investiţia.” Petre Ispirescu şi Urmuz, nişte mici copii pe lângă politicianul român.

Vreti si ceva in legatura cu subiectul care dă titlul articolului? Dupa doua puncte:

Momentul mult aşteptat de toţi cei care nu au fost în excursie în capitala patriei a sosit. Autorităţile mici vieneze plus autorităţile mari timişene au fost invitate să ia parte la şedinţa guvernului. “Mmmm, face guvernul ăsta niste şedinţe, ca la mama acasă! Cu smântână, cu brânzică, o delicatesă!” şi-au zis repede unii invitaţi, până să afle că guvernul îi cheamă totuşi cu ceva treabă.

Îi cheamă să prezinte proiectele măreţe, planurile şi masterplanurile secrete prin care vor să aducă Mica Vienă şi marele Timiş pe culmile succesului, pe aripile vântului.

La ora la care citiţi aceste rânduri, şedinţa în care autorităţile zonei au încercat să-i impresioneze pe băieţii din guvern, s-a terminat deja. Rezultatul îl ştiam deja, fără să ne uităm în spate la Gheba. Şantierul arheologic Timişoara-Lugoj va primi toate fondurile necesare pentru a reuşi pătrunderea triumfală în Cartea Recordurilor, la capitolul special inventat pentru noi, “cel mai drum asfaltat prost timp de 100 de ani”.

În plus, ni se va promite de la guvern, că peste 4 ani, când vor fi iarăşi alegeri, ni se vor împlini vechile deziderate ale poporului român, culinare sau nu: autostrada suspendată Timişoara-Marte cu facilitate de teleportare, salarii minime de 15000 de euro, pe oră!, porţii mari de sărmăluţe de crocodil în foi de viţă de vie pentru fiecare mic vienez, conducte cu apă potabilă cu gust de Fanta.

Pastila aia cu autostrada suspendată Timişoara-Marte o cred şi eu, sincer. E foarte simplu. Azi vine ministrul şi pune bordura de temelie a autostrăzii, mâine zice că nu mai are bani să dea la constructori, şi gata, lucrările se suspendă. Pac! Autostradă suspendată. Hai asfaltare!

Ţara arde şi Babele din Bucegi nu au cum să intervină

2009-06-25T09:53:00.001+03:00

Nu mai rezist şi vă zic şi vouă: pe poziţia 74 a telecomenzii mele a apărut de câteva zile sau săptămâni sau semestre (nu m-am aventurat de mult prin zonele alea întunecate ale televizorului) un post dedicat pescuitului şi vânătoritului. Pe sistemul lansat de băiatul ăla care transmitea reportaje din stomacul crocodilului, lăsând pe urmă crocodilul să plece acasă la familie şi copii, vănâtorii şi pescarii de pe postul 74 încearcă să fie prietenoşi cu natura, deşi meseria îi cam obligă să nu fie.

Să explicăm: pescarul prinde tot felul de obiecte (nu sunt din plastic, am văzut şi eu cum dau din coadă) la care le zice „peşti”, pe care îi salută politicos, le scoate râma din gură şi îi aruncă cu încredere înapoi în apă, ca sa poate merge peştele acasă fără să aibă probleme cu doamna peşte, foarte suspicioasă pe soţul ei dacă întârzie la masă.

Toate bune la pescar aşadar, dar cum rămâne cu vânătorul? Păi vânătorul are o activitate mai complicată. Se împodobeşte ca de Crăciun cu tot felul de şmecherii de camuflaj, are răţuşte de plastic, momeală indecentă pentru vulturi şi păsăroi mai greu de momit, dar şi puşcă. Şi cum satira e o armă, şi el trage, partea comică sau nu e că vânătorul chiar nimereşte câte ceva în timpul emisiunilor, şi nu-l nimereşte pe colegul pescar sau vreo mărire de salariu.

Aici situaţia devine complicată pentru vânător, care din spirit concurenţial nu vrea să se lase mai prejos decât partenerul pescar. Scoate glonţul sau alicea din rândunica sau raţa sălbatică pe care regizorii emisiunii au ademenit-o în bătaia puştii. Coafura rămâne perfectă. Problema e că raţa nu se mai ridică de la sol. Încearcă o resuscitare cu trusa lui de prim ajutor pentru raţe (dacă aude Ministerul Finanţelor că există aşa ceva, ne-am făcut cu încă un impozit), dar degeaba. După ultimul calup publicitar se întâmplă şi minunea, cum era scrisă în scenariu. Vânătorul salvează raţa, pe care o salută politicos şi o aruncă înapoi în apă. Pardon, în aer, ăla cu apa era pescarul.

Vă întrebaţi probabil care este legătura dintre aceasta scurtă povestioară şi orice alt subiect pe care îl voi trata în cele ce urmează, cum ar fi de exemplu minunatul deponeu ecologic care lipseşte cu desăvârşire din judeţul asta de câmpie? Normal că nu este nici o legătură, dar poate dacă tratăm aşa problemele arzătoare la ordinea zilei, adică la finalul unor poveşti uşoare, micii vienezi cu putere de decizie din comitete şi comiţii vor fi curioşi să ajungă până la final, unde vor avea o revelaţie: „Hmm, deci băi, hai să facem deponeul ăla despre care tot povestim de 85 de ani, până şi pescarul şi vânătorul au auzit că nu avem”.

Hai asfaltare!

Ultima noapte de dragoste pe telenovele cu ţigani, întâia noapte de război pentru telecomandă

2009-06-19T21:03:00.001+03:00

Gata paranghelia, puteţi băga din nou cu curaj televizorul în priză. S-a terminat Regina, telenovela cu ţigani, acest Greu de furat 2 fără Bruce Willis, care a intrat seară de seară in casele românilor, după modelul Inimă de ţigan, care pentru conformitate a fost Greu de furat 1.

Oare ce mai lanseaza PRO acum? Au bifat cu brio emisiuni cu manelişti, telenovele cu ţigani, dans si entertainment pentru răniţi, şubi-dubi-dubap-uri cu Bănică jr. au bifat chiar de mai multe ori. Ce ar mai putea să inventeze, mai ales in cazul in care nici dacă ar combina tot ce au acum în ograda lor nu ar ajunge la mâneca stângă a costumului lui Victor Newman, care împlineşte mâine-poimâine 180 de ani de când apare pe televizoarele din ţară.

În cel mai bun caz ar putea să iasă nişte telenovele cu Busu. Inimă de Busu. Partea I. Cu Busu cautând alizeul fericirii, în timp ce ţara se scufundă în cutremur. Aici intervin ţiganii. Şi Nicoleta Luciu. Mama cutremurului. Goală. Şi Busu va fi gol. Măcar 1 episod. Ţiganii fură placuţele cu temperatura şi nori sau soare de pe harta Busului. Aici intervine Steven Seagal. Şi încearcă să salveze situaţia. Dar se împiedică de pantalonii de piele ai lui Bănică. Într-o seară de mai. Steven Seagal trece pe banca de rezerve. Intră Jean Claude, şi toate reluările cu Jean Claude. Hoţii se sperie şi se predau. Trebuie să apară şi Călinescu pe undeva, unde e Călinescu? Floriiiiiiiiiiiin?

Intreb şi eu, ca opinia publică.

Le finisseur quatre

2009-06-17T16:21:00.003+03:00

Lumeee, lumeeee! Circul de Stat Hollywood în colaborare cu producătorii "Feriţi-vă de măgăruş" şi cu participarea feţei lui Arnold Schwartzenergerberg sau cum îl cheamă pe fostul soţ al Mihaelei, prezintă în premieră intergalactică episodul 4 din 49 al seriei Terminator!

Regizat şi orchestrat din umbră de Sergiu Nicolaescu, ultimul Terminator are toate ingredientele unui film de calitate pentru copiii între 6 ani. Aurelian Temişan a pierdut la mustaţă titularizarea în rolul principal, unde a fost plantat băiatul din ultimele două Batman-uri. Astfel robotomul care vrea să-l ajute devine un fel de Robin. Lipseşte nemotivat Omul pinguin. Dar e plin de roboţi, pentru toate gusturile.

Roboţi T-800, T-1000, roboţi din caroserie de Dacie, roboţi din pachete de ţigări, motoroboţi, roboţi zburători, roboţi cu sentimente, roboţi negri, asiatici, mexicani, roboate, roboate cu drept de vot.

Bine că aţi întrebat, actiunea e plasată în 2018, când se cam termină păcăleala cu omul pe Pământ, foarte puţini reuşind să scape de robotizare, gripă porcină, Băsescu şi sucul cu doar 2 calorii. A, şi de muzica lui Chirilă. Pe care roboţii îl lasă în viaţă doar pentru că îi adoarme seara.

Momentele cheie franceză ale filmului sunt foarte bine subliniate de Sergiu, cu nişte efecte sonore lăutăreşti electronice. Unu: John Connor (Batman adică, să fim bine înţeleşi) scapă printre dinţi un „I’ll be back” plictisit şi rutinat care e mai mult un „I’ll be back, vezi ce faci cu supa aia, femeie!”.

Doi: faţa lui Arnold apare lipită pe corpul gol al unui înotator suedez de 23 ani, blond, vitaminizat şi modelat în sala de forţă. Care e cam rău, face o baie de lavă, nu are nicio replică şi dispare înainte să se termine popcornul. Ceea ce îi doresc şi filmului pe această cale

Veni, vidi, luat trei goluri, rupt nişte scaune, băgat, scos, plecat acasă

2009-06-14T16:05:00.002+03:00

Micii vienezi care au făcut deplasarea în “oraşul lui Brâncuşi, care e o valoare”, cum spunea marele combinator Sandu Mircea de la Federatia Romana de Fotbal A Lui Mircea Sandu când explica de ce a ales caricatura de stadion de la Târgu Jiu pentru finala de cupă, au rămas cu buza umflată. Unii şi cu ochii sau maxilarul, depinde cu ce a dat fiecare în bastoanele jandarmilor.

Alb-violeţii-galben-negri au luat un 3-0 scurt şi trist de la portughezo-ardelenii de la Căile Ferate Române Cluj. Cavalerul fluierului s-a dat jos de pe mârţoagă şi a arbitrat pur mioritic, de-ţi venea să fugi până în oraşul lui Brâncuşi, să intri pe teren şi să-l strângi de gât până i se înverzesc cartonaşele din buzunar.

Câţiva mici vienezi prezenţi la locul faptei chiar au intrat pe teren, unul dintre ei contribuind decisiv la marcarea golului timişorean, anulat fireşte de cavaler. Niciodată în istoria fotbalului nu a fost mai nimerită folosirea expresiei “suporterii, cel de-al 12-lea jucător”.

Faptul că singurul meci câstigat de FC Timişoara în ultima lună a fost în sală, la tribunalul de la Laussane, ar trebui să-i dea noi idei măreţe miticului (accentuaţi cum vreţi) Iancu, patron-antrenor-piarist-marketer-om de cultură. Ce jucători valoroşi, ce transferuri, ce antrenor nou?! Toţi banii ar trebui investiţi în avocaţi!

Mulţi avocaţi, ofensivi, defensivi, depinde cum cere tactica! Cum începe campionatul, pac! la tribunal, să cerem înapoi punctele ce le vom pierde în deplasările de mare angajament de la Piatra Neamţ sau Curtea de Argeş, că Otopeniul a retrogradat şi am scăpat de ei.

Să vezi atunci rezultate! Echipa poate să nu câştige nici un meci. Dacă avocaţii joacă bine şi îşi doresc cel mai mult victoria, nu este exclus să primim la final de an vreo 150 de puncte înapoi, să stea Sandu Mircea în coadă de ciudă că luăm 4-5 campionate în avans.

Dreptul la dedicaţion

2009-06-13T16:50:00.005+03:00

Pentru că o dată este 13 cireşar anul ăsta, oricât de mult s-ar chinui Busu să se împotrivească. Staţi jos şi ascultaţi sus. Volum maxim, gesturi largi. Zi-le Loredana!

1. The Doors, desigur
2. Tiger Lillies, de dat copiilor
3.Alexandru Andries. Cum n-a vazut Parisul sau geaca lui Naumovici.
4.Relaxare pe paine. Frantuzeasca! 2,50 lei, acum in magazine!

O noapte pierdută, furtunoasă

2009-06-12T21:32:00.006+03:00

Busu a comis-o din nou, miercuri, 10 cireşar. Nereuşind să-şi plimbe fizicul ăla de mic frigider Arctic din cauza redingotelor, fularelor şi celorlalte globuri cu care l-au mai împodobit ăia de la PRO, Busu a blocat permanent vestul hărţii, unde se ascundea ditamai furtuna. Cu conservanţi!

Furtuna care a venit, aşa cum îi stă bine unei furtuni sexy dar cam antisociale pentru a o prezenta parinţilor, noaptea târziu, cu scandal şi trântit de uşi. Pesemne pierduse la loto. Semnalul TV a picat primul. A urmat curentul. Şi pe urmă apa din tavan.

Toate străduinţele şi suferinţele meşterului Manele (episodul 1, the ressurection) s-au dus pe apa sâmbetei. Sau pe apa miercurelui, ca să fim exacţi până la capăt. Şi uscaţi. Degeaba şi-a pus anul trecut în joc toată reputaţia, degeaba a pus pe masă lângă sticla de Neumarkt la 2l tot know-how-ul.

Munca întreprinsă de el şi echipa lui de circari-zidari neoimpresionişti pentru restaurarea bârlogului Sfinxului a fost dată uitării cât ai zice “hm, câtă apă o fi oare în pod?”. Şi pe engleză: “the hm, how much f*****’ water can it be in the pod?”.

Destul de multă se pare. S-au bucurat răţuştele de plastic pe care nu le am dar dacă le-aş avea ar zburda libere prin casă. Până nu apucă să crească nişte liane mai serioase. Sau o barieră de corali. Cu frişcă.

Una caldă cu susan din Mica Vienă

2009-06-10T12:12:00.004+03:00

“Tare-i bine să fii pom, da! Stai undeva pe margine, nu-ţi pasă de nimic, iese frunza, iese poama, iese... Deşi ai riscuri şi ca pom, ai, ai! Mai vine unu', mai te sapă. Mă rog, te sapă şi dacă nu eşti pom.”

Toma Caragiu dixit

La coadă la amandine se zvoneşte că dacă ai putea să alegi în ce mic sereleu ai vrea să te reîncarnezi într-o viaţă viitoare, ar trebui să ceri o reîncarnare rapidă într-o firmă de coafat copaci prin Timişoara.

Dacă e să-ţi fie scris în stele şi-n contracte, poate prinzi şi tu un angajament de 1 milion (astea-s sase zerouri, scrieţi pe o foaie ca să înţelegeţi mai bine) de euro pe an numai pentru a tăia din când în când câte o creangă de sub picioarele unei rândunici.

Bine, mai trebuie să arunci câte o găleată de apă la poalele copacilor, daca iti aduci aminte, să ai ce tăia pe viitor. Dar dacă iei vreo 5000 de coco din suma aia cu multe zerouri şi îi investeşti strategic în organizarea unui ritual incaş sau apaş de aducere a ploii, sau măcar a unui nor din familia Addams, te-ai scos.

Dacă investeşti mai mult poate reuşeşti să aduci în oraş o furtună de calitate, nu din alea chinezeşti care se strică la primul fulger. O furtună originală, Nike sau Puma să zicem, nemţească 100%, o Madonna a furtunilor, îţi curăţă toţi pomii pensionari şi slabi cu creanga, scuzaţi vulgaritatea.

Splendoare în iarbă

2009-06-08T20:17:00.002+03:00

Staţi, băgaţi la loc foiţele, nu e ce vă imaginaţi voi. Nu e iarba pe care visa EBă să o legalizeze, când i s-a părut interesant să vorbească pe cont propriu, în propoziţii clare care conţin fragmente de tipul „sigur că sunt de părere că, în caz că probabil s-ar putea şi ar fi posibil să vreau să zic că aş vrea să legalizez ipotetic marijuana, dar mai întâi trebuie să ies cu bine din fraza asta.”

204.280 de alegători superfumaţi şi excitaţi din interior către exterior de un simţ civic gâdilitor au găsit drumul duminică spre secţiile de votare. Ba chiar au şi nimerit uşa, s-au dus la bar unde aşteptau mulţi nenea şi multe tanti cu liste, şi au cerut să voteze, neapărat într-o cabină în care să meargă reggae. Sau măcar Hi-Q, că e de voie bună

Acolo au lipit TATOV pe singurul număr de înmatriculare de la jeep prezent pe foi, B-69-EBA, unde 69 e inventat, ca să dea bine la poveste.

Împinse de la spate de sistemul nervos central (SNC), buzele Elenei au declarat în exclusivitate pentru cine nu era atent că va avea 2 priorităţi mari şi late, ca europarlamentăreancă:

1. Salvarea Roşiei Montane, că a auzit ea că Roşia e în pericol. Cianura folosită acolo e de proastă calitate. Ea se va lupta până la capăt şi va da cu pumnul în masă în europarlament, să se folosească doar cianură de bună calitate, cu gust de trandafir. Sau de amandine. Şi în plus, trebuie protejată Roşia Montană, tot mai multă lume preferând roşiile turceşti. Totodată, ardeiul montan şi căţelul de usturoi montan pot dormi linistiţi, tot ea îi va salva.

Şi doi, legalizarea marijuanei. Lumea are nevoie de ea, mai ales la câte albume şi number one-uri a scos în cariera ei. Să nu ne mai ascundem după casete. Unde „casete” poate fi înlocuit cu „poşete”, ca să fie un final mai misterios.

Nimic nu se câştigă, nimic nu se pierde, totul se votează

2009-06-05T11:41:00.004+03:00

Atenţie! 6! Acest text conţine, la un moment dat, prima menţionare mondială într-o lucrare ştiinţifică a termenului „Pomme de terre de canapé”, ceea ce nu vă doresc şi dumneavoastră pe această cale.

Hai pe bune acum, ştiţi bancul cu iarna? Iar n-a câştigat Poli campionatul! Eh, ştiu, banc de intrare în autobază, ieftin, dar hai ca nici jocul alb-violeţilor-galben-negrilor nu e mai presus.

Nici saptămâna trecută nu s-a înfăptuit una dintre marile dorinţe ale poporului român, şi anume unirea României cu alte ţări mai simpatice cum ar fi Canada sau Elveţia. S-a întâmplat însa unirea Urziceniului, oraş mic de câmpie cred, tot în România şi el (poate aţi auzit de el la geografie într-a 7-a), în direct şi la oră de maximă audienţă. FC Timişoara a luat-o pe coajă şi mai are şansa porcului mistreţ în bătaia puştii să câştige campionatul. Adică foarte mică, să nu ne încurcăm în metafore.

Nu e nimic, zic. Echipa e în reconstrucţie, proiectul e pe termen mediu şi lung şi foarte lung, se vrea continuitate, perseverenţă, crearea unei familii, a unui colectiv unit. Nici eu nu cred ce scriu, vă daţi seama că nici cei care ţin discursurile astea.

Supărate că nu a câştigat Poli campionatul dar şi pentru că micii vienezii nu au fost de acord cu taxa prin care urmau să fie restaurate, clădirile istorice din Timişoara nu au mai suportat să sufere în linişte şi au trecut la acţiune. O ţiglă în capul unui trecător azi, o altă ţiglă în capul altui trecător mâine, tot aşa. Nici nu mai ai unde sa te ascunzi.

Mod de lucru: când atacă trecătorii mici vienezi, o clădire îi transmite altei clădiri pe unde încearcă aceştia să scape. Informaţia se propagă destul de repede, în maxim 30 de secunde. Ceea ce înseamnă că informaţia nu vine sigur cu transportul în comun. Pentru că acolo timpul se dilată, minutele devin secunde şi invers, Kafka frate! Firobuze şi autobuze desprinse din scenariile nepublicate ale Star Trek, ăsta-i transportul care nu are nimic în comun cu transportul în comun. Uuh, de când aveam asta pe suflet, mă bucur că am apucat să o zic.

Dacă tot nu mai ieşim din casă de frică să nu atace la colţ clădirile istorice, putem să ne scufundăm liniştiţi în canapea şi să urmărim ultimele zile de eurocampanie electorală. Şi iată şi veştile bune cum vin! În sfârşit se vor mări salariile de pieton şi alocaţiile de trântor, gen pomme de terre de canapé. Dacă-ar ştii Europa ce bine e la noi, n-am mai avea loc pe unde să fugim din ţară, la vară când vin concediile. Zic şi eu, ca opinia publică.

Hai asfaltare!

------------------
Opinion de timisorean, in direct la gazeta, Opinia Timisoarei mai exact.

Uşor cu euroscaunul electric pe scări

2009-05-28T14:35:00.004+03:00

P.S. Cu puţin noroc, 50% dintre cititori vor reuşi să treacă de primul paragraf. Pentru ceilalţi 2 nu bag tastatura în foc că vor reuşi.

Alegerile europarlamentare ne bat la uşă şi sunt toate şansele să le lăsăm să aştepte acolo fără să le deschidem, să se descurce fără apă şi mâncare şi chiftele, să doarmă pe preşul cu „welcome, suntem familia Popescu”, ba chiar să şi asmuţim câinii pe ele, să chemăm poliţia să le umfle sau să facem glume nesărate, întrebându-le ce fel de pizza au adus.

Nu ştiu ce descălecare în Timişoara a vreunui mare personaj al vremurilor noastre a stârnit o lipsă de interes mai simpatică decat debarcarea lui EBă de duminica trecută, când sper ca încingeaţi grătarele şi puneaţi pe foc şi ultimii copaci căzuţi la furtună.

Poate doar miniturneul lui Don Costel Basilico în care îşi promova primul şi ultimul album de colinde internaţionale şi balade vânătoreşti+şoimăreşti=vai de capul nostru (ha! v-am prins, doar dacă sunteţi fani înfocaţi aţi ridicat mai devreme o sprânceană, ştiind că nu a scos niciodată aşa un album. Poate două!)

Să revenim. Aşadar EBă a venit să le prezinte micilor vienezi ce idei interesante au avut alţii, care chiar i-au dat o listă cu ce să memoreze, şi să le arate platforma-program de europarlamentar: ora 10 eurotrezirea, ora 12 eurocafeaua de dimineaţă pe terasă pe ştrasse la Bruxelles, ora 14 euroshopping, ora 16 începutul şi sfarşitul eurozilei de lucru. Şi tot aşa.

Micii vienezi nu s-au înghesuit ca la eurours să o vadă pe EBă, deşi tot mai rar găseşti spectacole bune de divertisment fără bilet de intrare. În lipsă de materiale audio-video compromiţătoare putem doar să bănuim ce s-a discutat la întâlnirea lui EBă cu micii vienezi care totuşi au căzut inexplicabil în plasă.

Există şi candidaţi oarecum locali la euroscaunele care se pun la bătaie, dar ce să le mai ceri şi la ăştia, când nici promisiunea cu „week-end fără ploi în România” nu au reuşit să şi-o respecte. Păi să nu dai după ei cu plasa plină de brichete electorale, un kil de zahăr şi o legătură de ridichi, pe care încearcă să ţi-o paseze în schimbul votului?

Alegerile astea sunt doar de încălzire, alea mai serioase vin la toamnă-iarnă, când inclusiv tata lui EBă va dori să se mai dea o tură la ghidonul ţării. Să vedeţi atunci proiecte curajoase, câini cu euro în coadă şi autostrăzi suspendate în grădinile Semiramidei. Vai de noi! Cu frişcă!

Hai asfaltare!

Îngeri şi demoni. Şi bampiri. Şi gargoili. Şi şerpilieni. Şi sfincşi!

2009-05-25T11:29:00.008+03:00

Se pare ca Tom Hanks nu a fost prea ascultător pe vremea cand i şe şoptea “fugi Forestule, fugi, fugi de filme proaste pentru că cinematografia e o cutie de ciocolată în care nu ştii niciodată peste ce Africana de 2 bani dai”. Altfel nu înţeleg cum s-a împotmolit până la cravată în filmele astea neregizate de Sergiu Nicolaescu.

„Ingeri şi demoni” pentru noi este „National treasure 2” 2!

Mai întâi a fost Codul de apa dulce al lui Da Vinci, acum au venit peste noi Ingerii şi demonii, tot de la acelaşi băiat Dan Brown, care însă mai mare mult de scris până să-l ajungă pe Adrian Păunescu.

Bon. Deci am avut poveşti cu cavaleri templieri (care de prin 1312 s-au apucat de cămătărie şi pariuri ilegale şi nu au mai fost interesanţi), au venit acum iluminaţii, şi cred că seria o să-l depăşească pe Harry Potter, mai ales că lumea pare interesată de meciul dintre FC Biserica şi FC Ştiinţa. Ce ar putea urma? Normal ca francmasoneria, Cosa Nostra, cavalerii teutoni, ai mesei rotunde, ai bufetului suedez, Al Capone, legionarii lui Sergiu Nicolaescu, Ion Iliescu, şi alte câte şi mai câte mistere neelucidate.

Nici nu a apucat Dan Brown să dea print la noua carte şi să verifice daca îi ajunge tonerul, că regizorul s-a şi apucat de film, nu cumva să i-o ia inainte Nicholas Cage cu National treasure 3, 4, 76, sau câte s-or fi făcut deja.

Filmul e destul de lung, ar cam trebui să mergeţi cu încărcătorul de mobil la voi, ca să puteti la final să vă avertizaţi prietenii, rudele, pe Busu. Tom Hanks e o enciclopedie ambulantă şi pare desprins tot timpul dintr-un episod din Gilmore Girls, mai exact din mijlocul unui dialog în care mama şi fiica îşi pasează allegro vivace replicile. Ca la ping pong băi, dacă nu s-a înţeles.

Nu vreau să stric tot suspansul, dar în primele 7 minute îţi cam dai seama cine ar putea să fie ăla care la final va fi prezentat ca infractorul supriză. Pe fruntea lui Ewan McGregor scrie cu Arial de 16: „Sunt un băiat rău, să vedeţi până la final cât o să mă mai chinui să vă induc în eroare, muahahaha”.

Tot el fuge la un moment dat pe de acoperis cu elicopterul ca şi Ceauşescu, se înalţă către eternitate în compania unei bombe simpatice şi colorate, dar spre deosebire de Ceauşescu, se întoarce pe pământ cu paraşuta. Q.e.d.

Speranţa moare prima

2009-05-21T08:57:00.002+03:00

Cu siguranţă nu vă mai amintiţi de povestea cu turistul canadian dornic de senzaţii tari, care din motive misterioase alege să-şi petreacă concediul în România, făcând turul ţării noastre cu bicicleta. Poate v-aţi prins deja că ironia îl loveşte pe aşteptate, într-o parcare întunecată a unui ABC, unde un grup de cetăţeni îl lasă fără mijlocul de deplasare, împrumutându-i definitiv bicicleta şi împingându-l spre alte recorduri de doborât, cum ar fi turul ţării pe jos, şi mai apoi turul ţării pe jos, fără pantofi şi cu un cuţit în spate.

Şi dacă ar fi existat acest turist canadian, cu siguranţă nici el nu s-ar fi bucurat de săptămâna pârlită prin care a trecut ţărişoara asta ospitalieră.

La nivel naţional, cea mai mare realizare a ultimei săptămâni a venit pe calea muzicii, la Euvision 2009, unde am bifat încă o victorie răsunătoare numai bună de pus în palmares, ălaturi de victoriile clare de la Rovine, Şelimbăr, 2-1 cu Anglia şi 1-0 cu Andorra. Locul 19 a fost al nostru, ne-am dus acolo şi i-am pus pe toţi cu botul pe partitură. Anul trecut am luat locul 20, ceea ce îmi dă speranţe sincere că în maxim 18 sau 164 de ani vom ajunge să câştigăm concursul. Azerbaijanul şi hai să zicem Bosnia ne-au depăşit pe ultima sută de octave, dar va veni şi ziua răzbunării noastre. Cine cântă prost la urmă, râde mai bine.

Aşa ne şi trebuie. Dacă nu suntem în stare să îi momim măcar pe vecinii de plantaţie est-europeană să ne voteze, ce să mai sperăm de la islandezi şi finlandezi care sigur au auzit povestea canadianului? De exemplu, baciul ungurean nu ne-a dat niciun vot, doar baciul moldovean ce ne-a mai ajutat să nu ajungem aceşti Cs Otopeni sau Gloria Buzău ai campionatului eurovizionist.

Pe plan local, cea mai mare realizare a venit cum era şi de aşteptat, de la echipa de fotbal românesc, FC Timişoara, care cu ocazia excursiei în capitala neamului a trecut şi pe la stadionul unde se comitea meciul cu cainos rojos.

Le-am arătat din nou cum stă treaba cu motivaţia, spiritul războinic, datul vieţii pe teren şi alte abureli debitate înainte de meci. A fost meciul vieţii lor, finala finalelor, era şi normal să îl joace ca pe o partida crucială de table pe o bancă în parc, cu o bere în mână. Am ars-o chill şi lounge în clasica tactica de motani pufoşi şi inofensivi, cu burta umplută cu lăptic şi chifteluţe, speriaţi că avem 1-0, că mingea e rotundă şi că terenul e verde. Ne-am făcut arici în jumătatea noastră unde am îmbrăţişat până la final tactica cu un portar şi 10 fundaşi şi am asteptat deznodamantul, care chiar a venit la final. Capete plecate, priviri plouate şi explicaţii de clasa a 4-a: zeul fotbal, ghinionul, bla bla bla, texte de Eminescu.

Hai asfaltare!

-----------------------------
Opinion pertinente aparuta si la gazeta, Opinia Timisoarei mai exact.

Pedala lungă a legii

2009-05-19T18:39:00.003+03:00

Un profesor finlandez de pescuit la copcă a scris în timpul ultimei croaziere transatlantice pe care am bifat-o şi eu (cam demult, după plebicist, după paşopt) primul capitol din „Crescătoria de Sfincşi - de la succes la idee”, o carte. Era sub influenţa grăsimii de marmotă pe care o mesteca zi de zi, dar când era treaz avea un discurs trohaic destul de coerent despre linişte şi comuniunea om-natură-ştiinţă-fotbal-bursuci-mâncare-sex.

Linişte se găseşte şi în parcurile din Timişoara (aici vroiam să ajung). Linişte de auzi ouăle crescând, dar doar noaptea. Ziua e altă mâncare de peşte cu mazăre şi legume mexicane. Ziua e cu concert pentru pian şi seminţe. Mai lipseşte doar un DJ fără angajament la vreo nuntă să chiuie la o staţie din pom: „Hai mamaie, bagă mare acolo pe banca din colţ!”, „Hai cu o melodie pentru toţi îndrăgostiţii care se iubesc, el meneaitoooo!”. Controversele sunt însă altundeva.

În parcurile din TM este interzis să te plimbi cu bicicleta (aici vroiam să ajung). Bicicletele sunt de pus pe perete, sau pe televizor, lângă peştele-bibelou. Pentru a părea că e o interdicţie serioasă, triule formate din 2 politişti comunitari+un chitanţier se plimbă non-stop pe alei. Poate-poate pică în plasa lor un bursuc sub 5 ani cu un Pegas cu roţi ajutătoare. Pac! O chitanţă lipită de fruntea bursucului, reducere la jumate dacă plăteşte din ajutorul de preşcolar în 24h.

Paragraf decisiv. Într-o zi. Stăteam liniştit şi savuram adierea unui vânt rece dinspre Marea Nordului, ce aducea un miros plăcut de focă umeda şi cum aveam sau nu la mine noul aparat foto deştept Mony X1.25.v5, 120 mega pixeli şi consum de 5,8l/100 în oraş, am reuşit să intru în posesia acestui fotodocument care pune punctele pe i.

Pentru a căra mai uşor chitanţierele, gardienii au primit de la şefi fix biciclete, pe care le călăresc de le sar capacele şi spiţele, fix prin parc, pe lângă sedusa şi înşelată lege antibicicleală.

Taxe, Ianche şi Cadîr

2009-05-14T10:10:00.002+03:00

În perioada 29-35 aprilie, participând sau nu la simpozionul internaţional de la Gnuhjsjkssasgard, asta-i în Suedia, la seminarul „Sfincşi care trec direct la subiect – 10 sau 11 reguli simple”, am decis să, dar mai bine să trecem direct la subiect.

La Timişoara se va băga (vă rog să nu scuzaţi vulgaritatea) o nouă taxă. Taxa de timişorean este, stop cronometrul! da! aţi ghicit! o altă taxă de participare la oraş. Ca un bilet la tabără. Sau nu.

Ideea din spatele ideii este că fiecare mic vienez trebuie să plătească contravaloarea a 4 bilete la meci la Poli (hai cu matematica, 4*10 lei la peluză că susţinem echipa, nu-i aşa?, = 40 de lei) pe an, pentru a reabilita casele istorice, deci casele altor mici vienezi. Interesant spre curat interesant, coane Fănică, mă-nţelegi?

Nu cred că se vor opri aici ideile mici vieneze ale autorităţilor. De aceea alte noi taxe nu vor întârzia sa apară. Cei din casele istorice trebuie să şi mănânce ceva, dacă nu vreo cină istorică măcar câte un prânz istoric pe zi. Cu frişcă! Pe urmă vor trebui să se culce, dar nu oriunde, ci în nişte paturi istorice Ludovic al 24-lea.

Pe urmă vor trebui să se trezească, şi în istorie, cel puţin în aia de a 7-a, scrie clar că trezirea o dau tipii ăia cu trompete îmbrăcaţi haios, sigur aţi văzut în desene animate. Credeţi că ăia vor veni să-i trezească pe micii vienezi istorici, pe gratis? Fals, desigur.

Aşa că băi dragi consumatori, eu zic să puneţi nişte bani deoparte, umpleţi porcii-puşculiţă şi prindeţi un loc la coadă la casierie.

Eu unul stau liniştit, casa mea fiind la rândul ei una mai mult decât istorică. De la celebra victorie împotriva gândacilor de bucătărie în 2001 d. Hr., la istoricile inundaţii din baie soldate cu pagube semnificative. Încă nu a venit nici o autoritate să mă despăgubească şi să facă o baie de mulţime în jurul băii mele.

Ar mai fi istoricul eveniment misterios prin care un ursuleţ de pluş din recolta 1997 de ursuleţi de pluş postdecembrişti a dispărut într-o noapte fără urmă, principalul suspect fiind o panteră roz scămoşată. Istorie pe pâine, zic! Vă aştept banii, am de reparat o clanţă la uşa şi o ţiglă care scârţâie de fiecare dată când trece autobuzul. Zic şi eu, ca micul vienez.

Hai asfaltare băieţi!

Eşecul triumfului talentului

2009-05-11T20:00:00.001+03:00

Săptămâna trecută, când s-au întors din scurta incertitudine cu greve sau fără greve, bursucii din clasele a 7-a şi a 8-a s-au aşezat liniştiţi în băncile lor şi au aşteptat să vadă ce le pică la teza unică. La unii le-au picat fiţuicile, la unii ochii pe decolteul profei, la majoritatea le-a picat faţa la aparitia din joben a unui text de-al lui Caragiale.

„Wtf o mai fi şi Ghyţă Niţescu ăsta?” şi-au strigat bursucii unii altora cu voce tare şi cam neclar, din cauza căştilor de la ipoduri şi mcmeniurilor mestecate. „Are cont de Hi5? Ce id de mess are? Are vreo legatură cu Nyţă Ghiţescu? O fi vreo capcană la mijloc? Există şi Ghyţă Niţescu Porno? Oare unde se va opri conflictul dintre generaţii? Cât de mare e un ou mic? Şi ce dracu’ durează aşa mult să-mi aducă berea pe care am comandat-o? Iar a adormit chelneriţa aia la catedră? Să-mi bag! Să-mi scot! Poop!”

Partea curat haioasă este că băieţii de la minister, subalternii Abramburicăi –ministresa, chiar l-au confundat pe Ghiţă Niţescu cu Niţă Ghiţescu, abrambureala visată de Caragiale fiind la ea acasă, coane Fănică mă-nţelegi?

Minivacanţa cu TIR-ul din Franţa

2009-05-07T10:27:00.004+03:00

Bună ziua dragi consumatori, veniţi de luaţi informaţie! Staţi jos şi citiţi până la capăt, vom avea şi fotbal, şi concursuri interactive mai spre finalul textului. Si prăjituri! În formă de mici!

Bon, iată că am bifat şi acţiunea “Mititei de 1 mai” pe anul ăsta. Ne-au mai rămas doar câţiva sfinţi nesărbătoriţi şi gata, suntem la malul Crăciunului. Şi pe urmă revelionul! Chiar aşa, unde petrecem revelionul? Dar Paştele viitor? Dar Apocalipsa? Unde petrecem Apocalipsa? Şi ce punem pe masă de apocalipsă? Porc, vită, miel sau fazan? Unde mergem în minivacanţa de apocalipsă? Şi mai ales pe unde ne întoarcem dacă Timişoara-Lugoj e iar în pioneze?

Dar următorul cutremur? Adică unde îl petrecem? Şi mai ales cu cine! Mai trebuie să întreb ce punem pe masă de cutremur? Cine cântă de cutremur şi unde se transmite?
Prea multe dileme? Mă scuzaţi, asta e chiar o altă dilemă.

Trecem dintr-o minivacanţă în alta într-o veselie, în curând vor mai fi doar 12 zile pe an în care trebuie să mergem la lucru. Şi atunci doar pentru a ne hotărî unde să plecăm în concediu. Şi să ne laudăm cu locurile exotice cu ananas pe unde ne-am plimbat maieurile şi şlapii.

Cu ocazia minivacanţei de Unu mai, mai mulţi timişoreni au ales să servească calm şi relaxare în afara graniţelor oraşului. Treaba lor ce fac în intimităţile lor. Dar problema e că s-au şi întors. Şi au întrebat curioşi: „Ce se mai întâmplă pe aici?”. Şi au aşteptat răspuns. Şi cineva a trebuit să le dea veştile proaste. Şi aşa le-am aflat şi noi.

Prima veste a fost cu gabarit depăşit. Din cauza caricaturii de drum Timişoara-Lugoj care cu ocazia aceasta revine la statutul oficial de potecă, toate tirurile vor trece prin oraş. Vor trece e prea mult spus, de fapt vor sta la cozi de coşmar la fiecare amărât de semafor plantat în ultima vreme în calea fericirii micilor vienezi. Şi mă refer la locuitori, nu la vreun sortiment culinar de pus pe grătar.

La prima căldură mai serioasă tirurile se vor scufunda până la gât în asfaltul moale şi delicat. Pe urma autorităţile mici vieneze vor fi obligate să devieze şi tot traficul feroviar prin oraş. Si trenurile vor trece peste cadavrele de tiruri. Şi pe urmă va trebui să facem loc şi traficului aerian. Şi celui naval, care va înlocui definitiv tramvaiele şi autobuzele.

Numai că vapoarele vor sta pe sec pe Rebreanu până cineva va da drumul la apă. Şi va trebui să inundăm tot oraşul. Şi îl vom inunda. Şi va fi ca la Veneţia. Vor fi diferite doar proportiile. 70% subacvatic, 20% pe apă. Tirurile vor mânca până atunci 10% din oraş. Cu sos.

Hai asfaltare!

-----------------------------
Opinion in 8 paragrafe, aparuta si la gazeta, Opinia Timisoarei mai exact

De veghe în lâna cu secară

2009-05-04T18:46:00.004+03:00

Vă mai aduceţi aminte cumva de povestea cu ciobanul care, pentru a verifica dacă zvonurile care i-au ajuns într-o luni sau într-o joi la ureche care ziceau că oile din dotare nu-i sunt prea loiale ba chiar îl vorbesc de rău pe sub blăniţă şi pregătesc o lovitură de stână, decide într-o zi să se deghizeze în oaie şi se infiltrează spion în turmă pentru a vedea din interior ce se behăie la adresa lui? E povestea aia cu care aţi adormit în fiecare seară începând de azi, e povestea aia pe care am inventat-o acum 6 rânduri pentru a avea ce început faraonic să-i dau poveştii următoare.

În care se vorbeşte despre Gigi. Nicio masă fără pâine, nicio ştire fără Gigi, cel ce a coborât direct din celulele minilaboratoarelor DNA şi-acum şade de-a dreapta Dandiaconescului. Ieşind în grabă din arestul diavolesc la care a fost supus, autoproclamatul vindecător al poporului român s-a împiedicat şi a căzut direct într-un lighean plin cu credinţă şi sfinţenie, uitat acolo de menajeră.

Cu un gest felin-oiesc-mieluşelic, Gigi a reuşit să scape cu viaţă din lighean, pe care l-a luat ca un semn divin. De atunci discursurile Gigiului au dat-o în ultrasmerenie şi de aceea salvarea ţării se vede tot mai clar, printre codrii cu ce mai freamăt, ce mai zbucium de drujbă şi printre perdeaua de fum de la Mititelionul de Unu Mai.

Împins de la spate de Duhul Sfânt şi de alţi câţiva sfinţi mai din linia a doua, cu care a jucat de atâtea ori în atac în derbiurile din campionat, ba chiar vorbind in fiecare seară cu entitatea supremă în halatul de arestare şi în papuci pufoşi cu cap de Asterix, Gigi va candida la ceva şi va câştiga tot, inclusiv la ce nu va candida, să-i crape botoxul lui Ebă de ciudă. 112% dintre noi îl vor vota preşedinte, premier, el va fi toţi miniştrii, toate instituţiile statului, preşedinte la asociaţia de locatari, la comitetul de părinţi, căpitan la toate naţionalele, de la polo la curling.

Cu ocazia instaurării regimului becaliot, Dacia va scoate un Logan festiv, cu tapiţerie originală imitaţie de oaie, cu 75 de becai putere, să crape de ciudă baciul ungurean pe trecerea de pietoni, pe parbrizul Loganului. Apoi multinaţionalele vor veni să-şi arate bucuria. McDonald’s va lansa pe piaţa burţilor un Freegigi, McMeniu cu coapsă de miel dar fără cartofi prăjiţi, lucrul dracului.

Tricourile cu Che Becali şi linia întreagă de cosmetice „Eau de Gigi” vor face senzaţie la Mamaia, unde în cluburi se vor organiza sesiuni cu exorcizari multiple, pe ritmuri de Moga şi Smiley. Şi va veni Chirilă de la Vama şi va face o melodie cu Dumnezeu, pe înţelesul tinerilor. Şi tinerii vor zice „Uau!”. Şi vor lăsa sfinţenia să vină la ei. Şi va vrea şi HI-Q să se bage în combinaţie. Dumnezeu e un tip de gaşcă, la la la. Dar nu le va reuşi. Şi în sfârşit trupa HI-Q va fi scoasă în afara legii. Şi vor trebui să platească daune morale. Mai puţin ăla mai gras.

Becali TV va emite 25 de ore pe zi, îl locul tuturor celorlalte posturi. 99 de poziţii la televizor cu spovedanii în direct şi tutoriale despre bătut acatiste. Şi va zice Gigi într-o zi: „Să fie telenovele!”. Şi vor fi telenovele. Cu ţigani! Şi oi. Cu ţiganii în rol de hoţi de maşină şi Gigi în rol de judecător. Cu J mare. Şi oile vor fi juraţi. Va fi şi cu Nicoleta Luciu. Soţia însărcinată a unui hoţ judecat, Nico se îndragosteşte de o oaie şi fuge cu ea în lume. Dar aia e altă telenovelă deja. Între timp, hoţii de maşină vor fura restul oilor şi vor încerca să le vândă la Antena, ca să-şi facă şi iei Oile marinarului sau ceva.

Până să se dea vreun verdict, Gigiul va duce România pe locul 7, la câteva puncte distanţă de o participare în cupa UEFA. Pe Gloria Armenia şi Ceahlăul Estonia le vom bate cu arbitrii. Care voi fi tot oi. Pe care le vom plăti în becali, un becal fiind cotat la 4,27 euro.

Asta e becalea spre o victorie sigură la cel putin două goluri diferenţă. Zic şi eu, ca opinia publică.

Primiţi cu colinda?

2009-04-16T09:18:00.001+03:00

Bună dimineaţa dragi consumatori, care aţi reuşit să ajungeţi până aici, în marea săptămână de dinaintea marii sărbători cu iepurele. Anul ăsta s-au cam schimbat datele problemei, poate şi din cauza crizei, care iată loveşte puternic şi în una dintre cele mai mari instituţii capitaliste prezente încă pe piaţa economică mondială, Iepuraşul.

Ştirile clasice cu care ne obişnuiserăm în ceilalţi 357 de ani de când există televiziune în România (cum se încondeiează ouăle în satul X din Bucovina, ca datina transmisă din moşi stramoşii lor vizigoţii, care într-o zi de marţi, de mai, dupa mai multe pahare de palincă vizigotă la bufetul din sat şi din lipsă de altă ocupaţie au început să picteze cu tempera nişte ouă) s-au molipsit de la criză şi au dat-o în disperare.

Televiziunile nu mai transmit live cozile de la super, hyper şi gigamarketuri, cu toţi consumatorii aliniaţi frumos la casele de marcat, încingând o hora în plin ritual de cheltuit bani fără sens. Unele televiziuni prezintă cozi din anii trecuţi, cozi de arhivă, sau îşi pun reporterii să mimeze o coadă, ceva, ca să aibă ce da la populaţie.

În vreme de criză, masuri de criză total nepopulare. Marii industriaşi anunţă că se vor scumpi lumânările din cauza cursului euro şi că trebuie aduse din import, din Asia Centrala, dar doar după Paşti. Asta cred că e şi singura veste bună din tot articolul: de Paşti vom fi întâmpinaţi cu tradiţionalul "Veniţi de luaţi lumină fără taxe vamale!".

Situaţia este neaşteptat de tensionată în ajunul Paştelui. În loc să se concetreze la ce cadouri neinpirate şi nefolositoare să-şi facă între ei, cetăţenii sunt conectaţi la irealitatea din România. Printre greve, revoluţii, criză, impozite, încălzire globala, Băsescu, Gigi şi Piţurcă, cetăţeanul ajunge şi el acasă de Paşte, unde va umple masa cu suc, friptane de miel şi file de somon afumat, cozonac din Italia şi ouă roşii din Canada, că poate are oaspeti, şi aşa e bine, să ai masa plină de bunătăţi, să se mănânce până la toxiinfecţie alimentară şi retur, nu conteaza că nu are cu ce să-şi plătească rata la sticla de apa de 2l pe care a luat-o cu credit. Să vadă vecinii şi rudele că îi merge bine, ce alt moment mai bun de a demonstra că nu-l afectează criza?

Vreau să declar într-o exclusivitate senzaţională, direct mie, cu această ocazie, că şi-aşa Paştele ăsta nu se va mai ţine, din lipsă de mascotă. Să explic. La coadă la rondele de miel cu creveţi din Vietnam, se aude că DNA-ul pune la cale o reţinere spectaculoasă a Iepuraşului de Paşti, care de atâţia ani nu a reuşit să justifice fondurile din care îşi finanţează activitatea şi cu care aduce cadourile. Urmează Moş Crăciun, se pregăteşte in joc de glezne Zâna Măseluţă.

Pâinele este cel mai bun prieten al omului

2009-04-09T10:50:00.000+03:00

Şi de aceea, dragi consumatori, toţi prietenii care nu mă cunosc, Busule, sunteţi invitaţi la altarul dedicat pâinii şi cozonacului, să stăm la un covrig de vorbă şi să încingem o dezbatere aprinsă pe temele arzătoare la ordinea zilei: „tendinţe vara 2009-contraatacul iegărilor” sau „când vine următoarea Apocalipsă, şi ce friptură ar trebui să pregătim pentru masa de Apocalipsă?”.

Vaidecapultău nu-i destul, trebuie sa fii cool

2009-04-06T09:15:00.000+03:00

Nu mai merge cu viaţa, nu merge industria, nu merge agricultura, nu merg inundaţiile cum trebuie, nu merg anotimputile, nu merge nici criza. Orice apocalipsă e bine să te prindă în maşină, pentru ca Bruce Willis nu va putea să vină să ne ia pe toţi la el în Tico.

Totuşi nu de aia cred că continuă să se agaţe românii de leasinguri pe 150 de ani pentru o maşină. Şi-atunci? Au inventat cumva indienii maşina pe care poţi să ţi-o cumperi direct din ajutorul de şomaj? Au scos nemţii eine kleine automobil de 700 de euro, un pic mai ieftin decât Loganul de 5000 euro? Scot japonezii super decapotabila de 15 euro? Se pare că nu.

Au scos românii ultimul model de cetăţean autohton care trebuie sa meargă la întâlnirea de 10 ani cu maşina, deşi n-are bani de lapte pentru copil, are bani de spart la cafele şi pufuleţi cu amanta, dar n-are bani de rata la un aragaz, are DVD player pentru a ţine macrameurile şi bibelourile, dar nu îşi permite un frigider pentru ce mâncare nu îşi permite să aducă în casă.

Cum să dăm cu România în pom. Mic ghid.

2009-03-25T10:32:00.001+02:00

TBă care e el Traian Băsescu, tata lui EBă, care e fix fiica lui (logica e noua modă, EModă) o tot ţine într-o metaforă marinărească de când cu creditul ăla de 20 miliarde de coco de care ne lipim zilele astea, despre care zice că e doar o centură de siguranţă.

Eu care sunt eu, cred ca TBă a apelat în sfârşit la izvorul de cunoaştere şi clarviziune Neti Sandu, care cu ocazia ultimei cupside a lunii în al optulea pătrar (aţi prins-o?) i-a dat în cărţi şi în cafea lui TBă, rezultatul fiind clar ca lumina nopţii: patria se pregăteşte pentru un accident.

Parcă văd că ne trezeşte TBă într-o dimineaţă pe la 6 şi ne îndeasă pe toţi, aşa cum suntem în pijamale cu elefănţei şi cu pantuflii cu cap de urs panda, într-o Dacie Logan cu 7 locuri, dă la maxim coloana sonoră din Popeye combinată cu tema de la Misiune: Imposibilă, pleacă cu scârţâit de roţi şi bagă viteză (a 2-a, a 3-a, nu ştiu câte are Loganul) şi goneşte (cu toată România pe bancheta din spate, ne-am înţeles?) spre Destinaţia Finală, varianta RomâniaFilm.

Pe la km 0,25 al autostrăzii Porno, derutat de traversarea neregulamentară a unui sconcs certat cu legea (care la anchetă se descoperă că era de la PSD sau Antena 3, nu se ştie exact domnule Gâdea, mă înţelegi?), trage puternic dreapta, drumul rămâne spre stânga, Loganul plin cu România oprindu-se direct în şanţul plin cu criză economică, instabilitatea financiară şi nesiguranţa zilei de mâine.

Emoticon şomer. (Chiar, inventeaza careva? Google, anybody?)

Sătenii care vor ajunge primii să dea o mână de ajutor la furat din ce a mai rămas din Logan şi reporterii Pro TV ajunşi înaintea pompierilor la faţa locului vor declara pentru Pro Tv că patria încă mai respiră, unii pasagerii prezentând totuşi uşoare vânătăi cauzate de o casetă plină ochi cu manele, sărită din casetofonul prezidenţial.

Viitorul nu sună hemoglobine

2009-03-18T12:00:00.003+02:00

Mapamondul e salvat, omenirea poate răsufla uşurată, planeta Pământ şi alte câteva vecine de-ale sale se pot învârti în continuare liniştite, criza economică şi financiară va fi pusă cu botul pe labe în cel mai scurt timp de zeii economiei care guvernează ţara în care ne-am trezit şi noi în această dimineaţă.

Din România vine salvarea, de la „112 Alo, România te salvează! Cu profesorul Cristian Andrei”, oricât de mult regretă Bruce Willis, Chuck Norris sau Sergiu Nicolaescu că nu pot fi ei eroii care să doboare decisiv criza într-o confruntare corp la corp.

Ditamai planul anticriză este pus în mişcare chiar acum când dumneavoastră nu citiţi aceste rânduri. Catralioane de euro împrumutate de la mătuşa din străinătate FMI sunt deja pe drum spre România. Simţiti energia şi strălucirea momentului? Nici eu.

Până ajung camioanele cu bani, atotconducătorii patriei se dau de 3 ori peste cap, poate-poate reuşesc să strângă ceva marunţiş pentru a putea plăti şoferii care aduc sacii cu bani în ţară.

În acelaşi timp, pentru că nu-i aşa, politica e o artă stereo, oamenii soţului soţiei lui Traian Băsescu vin în faţa cetăţeanului şi îl deranjează de la porţia zilnică de Mih*ela Rădule*cu (nu vreau să-i fac publicitate gratuita) cu poveştile lor fantastice despre cum o să facă şi o să dreagă ei ca să ne meargă lor mai bine (aţi prins-o?). Petre Ispirescu du-te şi te culcă, sau macar mai ia niste lecţii.

B*c şi trupa lui de cercetaşi chiar au inceput sa creada ceea ce zic. Pe lângă faptul că toţi încă par în campanie electorală („O să vedeţi ce-o să facem, mamă mamă ce o sa mai facem, vom repara, vom construi, uai! Vom da şi legi, să vedeţi când chiar vom face, numai să apucăm să facem, ca să nu vă daţi seama că de fapt nu facem nimic”), megaplanul anticriză se bazează pe nişte taxe aplicate din rever brichetelor (obiecte mici din plastic, colorate sau nu, care câteodată produc foc).

Nu iese fum fără foc impozitat, zic şi eu. Până vine căruţa de bani mondiali, se mai scot din joben nişte impozite şi taxe numai bune de aplicat. Nu mai e mult până o să ajungem să aducem bani de acasă ca să avem voie să ne trezim dimineaţa. Dimineaţa e un lux, doar cine îşi permite poate să-l folosească, dacă îşi permite înseamnă că are bani măcar de-o cafea de dimineaţă.

Parca-l si vad pe Boc! în concert: „Impozitul pe trezirea de dimineaţă are iată un temei legal, conform Constituţiei, paragraful, alineatul, litera, punctul, virgula, vrem să îi scoatem din economia subterană pe cei care se trezesc dimineaţa la negru şi nu vor sa o facă legal, în acte.”

Să nu-ţi crească tensiunea? Calmaţi-va globulele roşii, poate şi limfocitele, daţi mai tare televizorul şi aruncaţi-l pe geam, strigând cât vă ţine buzunarul: Hai asfaltare!

Mens sana in corpore grăsano

2009-03-13T12:50:00.002+02:00

Ţara ne vrea graşi! Graşi, rotunzi şi pufoşi, aşa apar toţi românii în visele kinky ale lui Cati Andronescu, viitoarea fostă ministresă la Învăţământ, care într-o dimineaţă cu ceaţă (ce rimă de HI-Q), a dat o veste magică prin credea ca va face o mare brânză: jos orele de sport în şcoli, să existe maxim una pe săptămână.

Unii elevi s-au bucurat. Simple calcule matematice arată că prin reducerea orelor de sport vor avea mai mult timp liber pentru a fuma prin băi, pentru a filma cum bat un profesor de muzica cu diapazonul, pentru a posta filmuleţul pe internet, pentru a regiza, filma si promova vreun film porno cu profesoare de franceza sau nu etc.

S-au bucurat şi doctorii ortopezi, care la auzul veştii au început să lucreze în 2 schimburi. Asistentele lor loiale pe nume Cifoza, Lordoza şi Scolioza au inceput să racoleze pacienţi direct de pe băncile şcolilor. Dacă elevii nu sunt tentaţi de senzaţiile tari oferite de dânsele, cu siguranţă se vor băga la o relaţie intimă în grup cu Obezitatea, ultima unealtă secretă susţinută din umbră de băieţii şi fata de la minister.

Cati Andronescu îi vrea pe toţi bursucii din şcoli cât mai repede acasă, cu nasul în monitor sau tolaniţi pe canapea în faţa televizorului, cu o pungă de chipsuri într-o mână, cu un dubluhamburghercusaufărăceafădeporc în alta, în timp ce cu cealaltă mână să se ţină de şale.

Nu că orele de sport ar fi fost ceva foarte serios vreodată. Educaţie fizică în blugi şi bocanci cu blană, joc de glezne în clasă printre bănci rupte şi mâzgălite şi bufniţe împăiate, sau în sala de sport cu maxim 3-4 flotări, o tură de mers în jurul sălii în timp ce admiri câte bucăţi de parchet au mai dispărut, o aruncare la coş, de gunoi sau de baschet, pe puţini mai interesează.

Tinerii trebuie ajutaţi din timp să devină nişte cetăţeni calmi şi ordonaţi, care să ştie cum să se comporte la coadă la impozite, cu plasa în mână şi cu poveşti despre ce durere de oase i-a mai apucat. În plus, orice mişcare de protest împotriva lui Cati nu ar avea nicio şansă de izbândă.

Imaginaţi-vă că s-ar strânge toţi elevii nemultumiţi că nu mai au nicio şansă să ajungă nişte mici Mutu şi ar porni într-o violentă eleviadă spre capitală. Nu vor ajunge mai departe de uşa blocului, unde se vor opri să-şi tragă sufletul şi să-şi odihnească spinarea, să mănânce un baton de ciocolată cu cartofi prăjiţi şi să tragă un pui de somn.

Marinarul finanţist e pe val! Porcul puşculiţă se simte neglijat

2009-03-10T16:25:00.005+02:00

În loc să-şi folosească know-how-ul în arta fină a marinatului şi marinăritului, tatăl fiicei lui Traian Băsescu se joaca din nou de-a micul economist. După ce şi-a pus şuviţa la bătaie pentru a ajuta naşterea bugetului, singurul frate al fratelui lui Traian Băsescu a opinat într-o dimineaţă: „Să fie împrumut de 20 miliarde de la FMI!”.

Emil Boc a fost pe fază, la fileu, de unde a putut să contreze distrugător, cu reverul: „Am avut o idee genială. Mă simt cam original şi aş vrea să transmit patriei: cred că trebuie să luam un împrumut de 20 de miliarde de la FMI.”. Contestatarii şi adversarii singurului preşedinte de ţară din familia lui Traian Băsescu au fost de o cruzime şi o violenţă ieşită din comun (rugăm pensionarii şi bursucii sub 18 ani să o taie la vestiare, acţiunea mutându-se la uşa cortului): „Ce idee! Bună! Aplauze! Să luăm credit! Ba chiar două!”.

Mircea Geoană nu a putut fi contactat pentru a oferi explicaţii sau măcar o declaraţie de generic la „Feriţi-vă de măgăruş” dar a declarat telepatic şi teleantipatic, în exclusivitate pentru Grupul de interese, că br br br. Ce fioros, ce bărbat, bravo Mirceo, i-ai zis-o!

Să vină catralioanele de coco cerute de viitorul bunicuţ al copilului fiicei lui Traian Băsescu, că nu mi-e frică să zic direct despre cine e vorba în propoziţie. Hai înfundare!

A zbura zburare, din prima conjugare

2009-03-06T13:50:00.001+02:00

Hai salutare băi dragi consumatori, staţi pe pământ şi gândiţi-vă în aer. Cât mai sus, printre nori, păsări migratoare, economia românească (care e doar în pom, să nu exagerăm totuşi), poluare, nori, stele, avioane rătăcite.Legaţi-vă centurile de siguranţă, daţi televizoarele mai tare, închideţi-le şi aruncaţi-le pe geam.

Dacă tot n-am avut norocul să prindem în viaţa asta o mare descălecare a vreunui Viteazu Mihai, o mare debarcare, ceva, putem să fim bucuroşi că suntem contemporani cu marea aterizare de la Timişoara. Marea aterizare care a venit cum se vine de obicei în astfel de cazuri, într-o sâmbătă dimineaţa, dinspre cer spre pământ.

Pe scurt, un avion cu aripi şi 2 elice a reusit să aterizeze la Timişoara fără roata din faţă, neexistând victime. Se pare că Bruce Willis nu era la bord, iar dacă totuşi a fost şi a avut vreo implicare în soluţionarea cazului, oficialităţile aeroportului şi regizorii de la Hollywood au declarat că aceste informaţii rămân clasificate.

Nu cred că ar mai fi loc de vreo satiră pe marginea acestui caz, poate doar că e mai bine că avioanele să rămână fără roţi, la câte gropi te aşteaptă în Timişoara, chiar şi pe pista aeroportului. E tot mai greu să găseşti în oraşul ăsta nişte amortizoare şi bucşe de avion. Deci, gata cu satirele, bravo piloţilor, felicitări pasagerilor, avionului.

Cum sâmbăta dimineaţa nu prea creşte nici iarba în România iar Basescu nu calcă nici un porumbel pe coadă, un astfel de caz era o castană de aur pentru televiziuni. Nu există nimic mai aducător de audienţă decât jurnalul de la ora 5 care să fie gata încă de la ora 8 dimineaţa. Implicare maximă, reporteri disperaţi fugind pe pistă, titluri măreţe în studio.

O fată din spatele unui microfon ţipa ca să se audă mai bine în casele consumatorilor, că avionul se învârte de 2-3 ore deasupra aeroportului şi va ateriza peste 30 minute. La o aruncătură de telecomandă, la Realitatea, titlu cât tot ecranul „Avionul a aterizat”. Momente de confuzion. Până la urmă se ajunge la un consens. La o oră de la aterizare, toate televiziunile nu mai aveau nici un dubiu. Avionul e la sol, hai să căutăm nişte victime.

Nu s-au găsit victime, şi asta nu dădea bine la ştiri. Populaţia vrea drame televizate, minim o telenovela „Inimă de victimă-a-unui-accident-aeronautic” ce ne facem? La telefon, direct de sub plapume, tot felul de specialişti în avioane de hârtie îşi dădeau cu părerile în stânga şi-n dreapta. Nu s-a ajuns la nici o concluzie: aşa e cu avionul, zboară, zboară, dar şi coboară.

Reporterii au plecat acasă trişti şi mâhniţi, dar s-au mai linistit când au găsit un accident ca la mama în intersecţie, chiar în intersecţia bermudelor de la punctele cardinale. Ce nu a reuşit un ditamai avionul pus cu botul pe pistă a reuşit un mini bolid Tico, nervos pe culoarea roşie a semaforului. Hai aterizare!

Vrem vorbe, nu fapte!

2009-03-02T13:15:00.004+02:00

Dinspre clătitărie vine o ştire de penultimă oră. Chiar în timp ce nu citiţi aceste rânduri, pe malul drept sau stâng al canalului Bega, depinde de unde veniţi cu vaporaşul de croazieră care nu există, se lucrează în draci la montarea unui parc angelic, care se vrea a fi un Stonehenge de Timişoara, al doilea parc de acest gen din galaxie, după cel original.

Daca despre cel original, de la his mother’s home, se aude că ar avea ceva semnificaţii, nu este doar o construcţie plină de muşchi şi licheni, despre parcul din Timişoara se bârfeşte în culisele vieţii mondene a parcurilor că va fi chiar un lăcaş de cult de renume internaţional, un fel de templu al covoarelor de coji de seminţe. Eu zic că va fi asta şi multe altele.

Stonehenge la Timişoara? Întindeţi mâinile şi lăsaţi informaţia să vină la voi. Vă daţi seama ce bine ne vom simţi dacă vom avea posibilitatea să ne realizăm ritualurile celtice de captare a energiei într-un cadru modern, de faţă cu toţi concetăţenii? Miam miam, ce spirale simpatice de integrare în absolut se vor putea încinge în jurul pietroaielor scrijelite cu “Ruxi t-e iubeşte Sandu 2009” şi “Gelu a fost aici, deci”.

Jdiu, în plus vom fi tot mai calmi şi pufoşi, uniţi pentru eternitate cu aerul, vom produce numai texte de maxim interes, covorul roşu de la poarta Succesului ne aşteaptă deja să-l călcăm în picioare (metaforă de autobază). Băi Andi Moisescu, pregăteşte platoul de filmare, nu mai invita geaca de motociclist a lui Naumovici, nici pe Simona Sensual. Dinspre Timişoara va veni iluminarea.

Ca un fan La limita imposibilului + Cretacicul Superior ce sunt, nu pot decât să sper că avântul creativ al micilor autorităţi vieneze să o ia şi mai rău pe arătura din parc şi să avem în cel mai scurt timp şi alte elemente esenţiale pentru continuarea unei vieţi decente pe această planetă: un templu aztec, o piramidă, un turn Eiffel, un Şomp Elizé, un mare zid chinezesc, un triunghi al Bermudelor.

Încălzirea globală ne joacă feste

2009-02-18T13:16:00.003+02:00

Un brrrrr sincer şi pentru dumneavoastră, dragi consumatori, premiu pentru că nu aţi rămas înzăpeziţi în faţa televizoarelor sau a blocului, cu racleta în mână şi cu troienele până la brâu. Trecem direct la subiect, să nu ne prindă colindătorii ocupaţi.

Dacă există un domeniu în care poporul român să nu fie pe ultimul loc, acela este cu siguranţă meteorologia. Adică vremea. Poate pentru că nu facem noi, ne-o dă natura de la ea, noi trebuie doar să o prezentăm. Mai arhaic, cu prezentatoare din vremuri apuse în faţa unor hârti ponosite (Romica Jurca, cat de grea e musca de pe caciula?), sau mai neomodernist, cu tineri şi tinere care mai îmbracaţi care mai goale, în faţa unor ecrane digitale.

Degeaba! (Moment de cumpana al textului)Stăm prost la capitolul încredere în ceea ce ni se prezintă. Exemplu practic: când Busu te anunţă din tenişii color că a doua zi vine ninsoarea aia pe care nimeni nu o mai credea posibilă, ar fi frumos să iei o serie de măsuri în concordanţă cu evenimentele: mai pui o pufoaică pe tine, îţi anunţi amantele si rudele să stea în casă, pregăteşti lopeţile şi aştepţi atacul fulgilor. Asta doar dacă îţi pasă de confortul cetăţenilor, de idealuri social-organizaţionale şi vrei drumuri neînzăpezite pe care să nu îşi spargă nimeni maşinile, nasul sau măcar vreo mână şi un picior.

Ne-am obişnuit prost cu iernile făra nea, omăt, zăpadă.Cum spuneam, Busu striga cât îl ţineau paltoanele şi fracurile că, „deci băi timişorenilor, vine ninsoarea!”. Noi am stat calmi şi pufoşi. Eh, nu are cum să ne afecteze pe noi. Sigur se opreşte ninsoarea în munţi, la Buziaş sau în gropile de pe Timişoara-Lugoj, poate chiar o fură careva până ajunge la noi. Poate ne loveşte un asteriod până atunci, de ce să ne panicăm? Să se supere cetăţenii că nu am pregătit festivitatea de primire a asteroidului? Păi nu se face.

Uite aşa, în dimineaţa de după anunţul „băi, deci băi, chiar ninge!”, responsabilii cu antiînzăpezeala (construcţia îmi aparţine, multumesc) s-au mirat şi au ridicat din umeri descumpăniţi când au auzit ce se petrece pe străzile oraşului. Pe urmă s-au trezit, s-au dat jos din pat şi au trecut la acţiune. Au băut o cafea, au fumat o ţigară, au prăjit o clatită. Pe urmă au plecat la serviciu, unde maşinile de dezăpezire erau la cafeaua de dimineaţă şi şoferii lor erau parcaţi în garaj. Sau invers.

A fost o dimineaţă ca-n povestile de groază cu care sperii copilaşii şi îi convingi să mănânce spanac cu broccoli crud. Cei cu fire poetică sigur au apreciat valsul fulgilor de nea, patinajul artistic, poate şi imaginile cu maşini care au mers mai mult pe unde au vrut ele, nu pe unde ghidonau şoferii.

Busule, să ne ierţi că ne credem prea isteţi. Ceea ce nu duce, iată, decât la mulţi nervi, slogane care nu au voie la gazetă, multe „poc!”, „buf!”, „bum!”, „au!”, „vrrrrup!”. Hai asfaltare!

România sur eux, sur leur mère

2009-02-12T10:27:00.003+02:00

Săptămâna trecută, ţara asta în care ne trezim după fiecare beţie a mai trecut o victorie răsunătoare în palmares, alaturi de victoriile clare de la Rovine, Selimbăr, 2-1 cu Anglia, 1-0 cu Andorra. Fugărind Ucraina prin toate sălile tribunalului de la Haga, România a fost declarată învingătoare la puncte, primind cadou o bucată din marea Neagră, bucată plină cu apă, valuri, peşti, poluare, ton şi conserve de ton, pungi goale de chipsuri, PET-uri la 2l şi ceva petrol.

Petrol pe care guvizii cu funcţii din spatele unor birouri l-au vândut unor rechini cu personalitate, cu mult înainte să se decidă că totuşi, aveam voie să-l vindem sau măcar să-l furăm.

Asta e problema cu pârlita asta de ţară. Mâine dacă ne apucă o dorinţă sinceră de a stăpâni lumea (rasa românească, superioară la toate paragrafele, etc), şi am trece la atac cu toate batalioanele noastre de răzeşi şi cocoşi de munte, scorpioni roşii şi guşteri aurii, cu siguranţă am cuceri degeaba teritoriile inamice.

Batem baciul ungurean la el acasă, la Beckescsaba, dar degeaba, captura de razboi ar fi 0, deoarece rezerva strategică de cârnaţi picanţi şi murături la borcani este deja contractată de o firmă canadiană ce a plasat mai demult, strategic, nişte arţari lui Năstase, premierul.

Punem Austria cu botul pe autostrăzi, dar degeaba, toţi munţii austrieci sunt deja amanetaţi de Vântu pentru a-şi face derdeluş. Mărşăluim învingători până la Veneţia, dar degeaba, o firmă româno-cipriotă cu sediul în Madagascarul de Vest are de 125 de ani dreptul să pescuiască în aceste ape tulburi, în cazul în care Veneţia ar fi declarată vreodată pământ inundat românesc.

Mai deschidem un front şi peste ocean, unde îi batem la zero pe americani (autogol Nicoliţă plus o boabă Mutu din ofsaid), înfingem tricolorul în peluza Casei Albe şi îl trimitem pe Obama la culcare.

Ne pregătim să dăm interviuri din postura de forţa numero 1 a lumii, punem Luxemburgul să ne şteargă pantofii, trimitem Costa Rica să ne cumpere ţigări, sunăm la Moscova să le hăhăhăim în receptor că nu mai avem nevoie de gazele lor. De-abia atunci vom afla că toate resursele americane apartin deja cuplului de afaceristi J.R. Ewing – Dinu Patriciu.

Sigur are Dinu in maneca măcar un contract care să precizeze cu litere de cristal: „In caz că România cucereşte SUA, eu, Dinu P., mă angajez solemn în faţa patriei să caut şi să folosesc în interes propriu toate resursele, aşa să-mi ajute Tăriceanul, marinarul, Geoanăul, sau care papagal o să mai fie pe acolo”.

Sfinxu’ contra Consumatorilor. Episodul 3: Răzbunarea pâinii

2009-02-07T06:17:00.001+02:00

Datele rămân aceleaşi: Timişoara. Decembrie. 2008. Undeva, cândva, peste tot. Frig. Mult minus. Pufozitatea rămâne intactă.

Nu bag mâna în aluat pentru următoarele informaţii, dar se pare că industria pufuleţilor cu arici şi a iegărilor tradiţionali româneşti nu mai e deloc motorul economiei cum a fost pe vremuri, nu ştiu cu ce probleme se confruntă producătorii prezenţi pe aceste pieţe tulburi, dar situaţia nu e deloc galbenă şi crocantă. Nici un mare producător de pufuleţi nu a ales să-şi promoveze produsele cu ocazia târgului de Crăciun `08. Pensionarii au fost destul de dezamăgiţi, bursucii rotunzi de 7-14 ani nu au putut declara nimic din cauza McChikenurilor şi Happy Meal-urilor ce le ieşeau printre dinţi. De aceea, unii consumatori s-au prezentat la locul faptei (actul de vânzare-cumpărare) cam tensionaţi.

La chestion! Dorinţele consumatorilor de pâine şi patiserie şi-aşa au luat-o razna rău de tot prin bălăriile logicii, puţin suspans nu mai conta. Văzând că nu e de glumă la raionul cu mititei şnautzeri, unde seful mititelăriei nu concepea să audă nici o pretenţie exagerată („se pot încălzi micii ăştia, că sunt cam beton”, gen), el vroia ordine şi infulecat sincron pe nerăsuflate, consumatorii rătăciţi pe ştrassele timişorean au găsit de îndată locul unde să pară sofisticaţi. Tot felul de indivizi care nu sunt în stare să ia vreo decizie şi nici nu au vreun cuvânt de spus în domiciliul conjugal, oameni care habar nu au ce caută pe lumea asta dar speră să mai prindă câţiva mici dresaţi la mititelărie, au momente de expasiune deplină a personalităţii atunci când comandă produsul suprem, Pâinea.

Pe scurt, ei vor: pâine albă, pâine neagră, semi, integrală, de secară, graham, cu seminţe, fără seminţe, jumate cu seminţe jumate fără seminţe, mai neagră, şi mai neagră, mai mică, mai mare, mai medie, pâine întreagă, pâine feliată, jumate întreagă+jumate feliată, jumate rece jumate caldă, pâine caldă feliată neambalată, mai lungă, mai rotundă, mai mică, prea mică, proaspătă, veche, nici prea-prea, nici foarte-foarte, pâine fără sare, cu sare, pâine din grâu, grâu din făina, făină din orz, orz din Germania, Germania din piaţă, pâine cu felii bune pentru sandwichuri pentru ăla micu’ la şcoala, cu felii mari pentru cină, pâine gata porţionată în soldăţei, pâine care să imite pâinea.

Şi când sari la fileu cu contraoferta, „ştiţi, avem şi pâine cu cartofi”, returnează cu reverul în lung de linie: „Ce? Să stau acasă să caut cartoful din pâine?”. Aşa e în panificaţie. Şi-n tenis.

Fă-te frate cu Omul-liliac până construieşti puntea

2009-02-06T11:27:00.002+02:00

Bună ziua dragi consumatori, bună ziua dumneavoastră şi mistreţilor dumneavoastră. Mistreţi pe care sper ca i-aţi ţinut în casă sub plapumă, departe de intenţiile războinice ale triburilor de vânători bogaţi care au venit luna trecută să ne împuşte rezerva strategică de porci şi să ne distragă atenţia de la marile teme care ar trebui să frământe poporul: criză, buget, de ce tramvaiul 1 circulă doar în sens contrar cu tramvaiul 2, “băi ce coadă e iar la plata impozitelor, dar vai! nu mă aşteptam”, gropile timişorene în contradicţie cu planurile măreţe ale autorităţilor, gen “vom face un nou pod peste Bega care va decongestiona traficul, bla bla”.

Nu suntem în stare să astupăm 3 gropi şi să sincronizăm 2 semafoare dar noi vrem să construim un nou pod. 180 de ani ne-ar lua doar să ne decidem unde să fie poziţionat, încă 74 de ani să realizăm primul studiu de fezabilitate (suntem campioni europeni la plimbatul foilor, trebuie să ne mândrim un asta, orice loc 1 este binevenit la CV). Ne-ar mai trebui 50 de ani să hotărâm cine să ne construiască podul şi încă 40 de ani să soluţionăm contestaţiile care vor apărea la această decizie. Aşadar, peste exact 344 de ani vom putea începe construcţia măreţului pod.

Constructorul va avea termen de finalizare de 15 ani, dar din cauza unei răceli a sudorului şef va primi cadou o prelungire de 63 de ani în care să livreze podul la cheie. Nu am avea de ce să comentăm că lucrările merg încet, ştiţi şi dumneavoastră că peste 407 ani clima va fi destul de haioasă şi va pune foarte multe probleme. Noi să fim sănătoşi să prindem ziua aia. Vom sta sub plapumă şi ne vom uita la ştiri cum oficialităţiile din Paşcani inaugurează a 17-a şosea de centură, Remetea Mare taie panglica la a 5-a autostradă suspendată iar Buziaşul face istorie cu prima maşină de teleportat veveriţe. Noi vom rămâne veşnic ataşaţi de podul nostru magic, care în 459 ani, dacă aritmetica nu îmi joacă feste, va vedea lumina zilei. Asta doar dupa ce vom cere ajutorul unor super eroi, Omul-paianjen, Omul-liliac, Omul-asfalt, să salveze situaţia.

Podul nu va vedea sau simţi în viata lui de pod pârlit vreo roată de TIR sau căruţă intergalactică, maşinile zburătoare fiind lansate deja de 100 de ani. Vom sta şi ne vom întreba plini de mirare, de ce am mai construit chestia asta ineficientă, în care am şi băgat (scuzaţi vulgaritatea) toţi banii şi toate speranţele. Cine a avut de câştigat, ce grupuri de interese au vrut să le fie lor bine? Se vor organiza mitinguri de protest, talk-show-uri şi cenacluri literare. Vom fi atât de ocupaţi cu implicarea socială încât vom pierde si momentul în care vor veni extratereştrii să ne multumească că le-am construit un pod pe care pot trece cu camioanele lor pline cu ajutoare.

Réalité timişorenne de 5 étoiles. European vorbind. Hai dublă asfaltare!

------------------------------
Pese: Opiniune pertinenta, aparuta si la gazeta, Opinia Timisoarei mai exact.

Mais où sont les şmennes d’antan?

2009-02-02T13:47:00.005+02:00

Nici jecmănelile papagalilor (perroquets) nu mai sunt ce-au fost odată. Cum să meargă ceva în ţara asta când nici măcar păcălirea maselor nu mai e la adevărata ei valoare? Şi când te gândeşti ce generaţie de aur am avut în acest domeniu, în care aveam talente de renume mondial, care puteau oricând juca la DNA-urile de la Real Madrid sau Barcelona. Am avut cel puţin un Hagi al ingineriilor financiare, vreo 2-3 Maradona ai dribingului legii ba pe stânga ba pe dreapta, plus mulţi alţi Gică Popescu ai apărării împotriva legii şi justiţiei. (Pauză de râs) Ce sisteme piramidale mai aveam, ce tunuri, ce prăbuşiri de bănci, off off on off, ce vremuri...

Tata Caristasului se zvârcoleşte în puful de raţă jamaicană, Vântu se îneacă cu conserva de caviar numai când vede cum fac ăştia de râs o industrie românească de succes, golirea buzunarelor fraierilor. „Ăştia”= Minerva astrologie, o emisiune obscură ce se comite noaptea pe la Antene 1,2,3 (toata lumea strigă „hei!”), chiar şi la OTV, atunci când nu sunt în program dispariţii ale lui Ogică în dormitorul alăturat cu alte invitate, nu mă judecaţi greşit, am auzit şi eu la coadă la castane.

Afacerea cu astrologia este noul trend în încărcat factura la telefon. Aia cu „Telefonul! Vreau să sune telefonuuuuuul! De ce nu sună telefonul?!?!” era vechiul instrument. Uite aşa, cu ceva credit pe cartelă poţi să îţi ocupi destul de lejer o noapte: o discuţie profundă despre relaţia transcendentă bărbat-femeie la hotline, o descărcare lingivistică cu organe şi locuri în care încap aceste organe în loc de numărul patrulaterelor cu 4 laturi (poate de aia nu suna telefonul), şi apoi o consultare a alinierii planetelor.

Sistemul de la Minerva Astrologie este relativ simplu. Studioul în care se petrece şusta cu planete este compus dintr-o masă cu 4 picioare (Venuse, Saturnule, ce părere aveţi?) şi multe covoare persane pe pereţi. Din decor mai face parte o tanti (să fie Minerva oare?) cu o mână pe un mouse, mouse-ul legat la un laptop, foarte probabil stins. Papagalul de telespectator sună, tanti iese din transă: „Iată, Mercur îmi spune că avem un nou telespectator pe fir.” Fiecare papagal trebuie să-şi dea numele, data naşterii şi ora. Câteodată şi numărul de la apartament sau pin-ul de la conturi, pentru ca Minerva să fie mai exactă în preziceri. Tanti tastează câte ceva, a, b, x, 4, CTRL, PrtScn, freacă mouse-ul de masă şi începe să concluzioneze:

Da, deci, după voce şi nume programul îmi zice că sunteţi un bărbat, din zodia Berbec se pare, între 25-65 de ani. Poate sunteţi căsătorit dar dacă nu, prevăd o căsătorie în următorii 37 de ani. Văd succes, prosperitate şi sănătate, doar dacă nu sunteţi deja bolnav. Aveţi cumva părinţi? Aşa îmi reiese de aici, da, iată, aveţi părinţi! Sunteţi foarte puternic, asta doar dacă nu sunteţi slab şi nu sunteţi puternic. Văd multă fericire în viaţa dumneavoastră, dar dacă nu va fi aşa numai dumneavoastră puteţi afla. Programul îmi mai zice că acum vă uitaţi la mine şi ţineţi telefonul la ureche, este adevărat, nu-i aşa că tanti Minerva nu vă minte? Hai, spune iubitule, da...

Zi-le Loredana!

Sfinxu’ contra Consumatorilor. Episodul 2: Atacul micilor

2009-01-28T13:08:00.002+02:00

Începem analiza scrofuloasă a comportamentului consumatorului aterizat în faţa uneia dintre cele mai mari dileme româneşti de după Revoluţie: mititei sau nu mititei? Pentru a realiza o analiză tehnico-tactică ca la mama lui Cauchy acasă, ar trebui să ating punctele sensibile ce influenţează comportamentul fiecărui exemplar de consumator: care e treaba cu intensitatea stimulilor, ce vrea pragul diferenţial de la viaţă, ce să facem cu disonanţa cognitivă când ne întâlnim cu ea pe stradă, cine a construit piramida motivaţiilor şi a nevoilor dar mai ales cine o poate demola.

Datele rămân aceleaşi: Timişoara. Decembrie. 2008. Undeva, cândva, peste tot. Frig. Mult minus. Pufozitatea ramane perfectă.

Când la mititelăria vecină s-au pornit grătarele şi patronii au decretat: „Timişoreni, preamăriţi micul!”, nimeni nu putea bănui succesul de care avea să se bucure acest atelier artizanal specializat în arta fină a prăjelii. Cifra de afaceri creştea exponenţial iar despre rata internă de rentabilitate nu puteai să ai decât cuvinte de laudă. Atracţie fără margini pentru nişte produse care se încadrau totuşi în descrierea plastică făcută de un mare contemporan, care cu litere de cristal a spus o dată şi apoi a repetat de mai multe ori: „Micii ăştia ieri lătrau”. Deci, au! sub centură! Î

Ce instrument de marketing să foloseşti împotriva consumatorului hipnotizat de posibilitatea de a-şi satisface o mai veche fantezie: să mănânce mici pârliţi pe ştrasse, în ajunul Crăciunului, la minus 10 grade. Celsius, Fahrenheit, Mona, Cabernet demisec, care o fi ele. Am încercat pe rând campaniile despre care Busu a promis că va menţiona când va măsura chiciura de la Timişoara, dar am senzaţia ca ne-a tras în piept şi în tenişi coloraţi. Au fost „Covrig deci exist”, „Îngheţ pentru tine” (Şubidubidubabap era bonus pentru fiecare cozonac cumpărat), „Stafide cu cozonac”, „Jos taxa! Sus covrigul!” (era perioada aceea a lunii), „La noi e o pâine de mâncat”, „Cartofi. Pâine cu cartofi”.

Am mai încercat şi cu ceva politeţuri ieftine, de genul „Bună ziua, poftiţi vă rog”. Rată mai mare a abandonului ca la auzul trivialului „poftiţi vă rog” nu am mai înregistrat cu nici o altă formulă prin care se putea aprinde un dialog cu entitatea superioară, Consumatorul. Dacă îl tratai tradiţional, lăsându-l să saliveze 10 minute la covrigul cu susan până să-l întrebi plin de entuziasm: „Mda, ce vreţi?”, cred că erau sanşe mai mari ca relaţia economică să fie fructuoasă. Aşa, cu „poftiţi vă rog” ăsta, creezi spaimă şi incertitudine în sufletului consumatorului. Va daţi seama cât de greu ar trece peste acest incident, ce tristă cină ar avea acasă, fiind nevoit să poarte următorul dialog:

"Consumator revoltat1 (gen soţ): -Nici nu-mi vine să cred unde a ajuns societatea asta. Ce măgari, ce impertinenţi! Să vezi cum m-a luat unu’ azi când am vrut să-mi iau un covrig. „Poftiţi vă rog”? Ce nesimţit!
Consumator revoltat2 (gen sotie):-Lasă dragă, ai dreptate. Educaţia e de vină. E plin tineretul ăsta de golani şi needucaţi. Am auzit chiar că au început să bea cafea şi să fumeze. Ca să nu-ţi mai zic că nu compostează biletele în tramvai! Pe vremea noastră...”

(hai vaurmare!)

Sfinxu’ contra Consumatorilor. Episodul I: Ameninţarea covrigului

2009-01-26T21:11:00.004+02:00

Timişoara. Decembrie. 2008. Undeva, cândva, peste tot. Frig. Minus. Pufozitatea ramane perfecta.

Băi vegetarienilor, poftiţi respectuos afară din bănci. Burţile voastre nu trebuie să audă nici o chiorăială din orgia culinară ce va urma. Scuze stimabilelor domnişoare pentru vulgaritatea limbajului, trebuia să facem ordine. Puţină teorie, da, colegele din prima banca, se cere la examen. Cu ocazia Crăciunului `08, în centrul MiniVienei s-a organizat un târg în cinstea Marelui Deghizat în Roşu (Miruna, îmi susţin acuzaţiile), un târg ca cel din Marea Vienă. Idee austrică, aplicare românească. Dupa nenumărate şedinţe de străpungere sufletească cu emoţie de iarnă dar şi cu hologramele verzi ale unor profituri grăsuţe, comercianţii s-au declarat penetraţi până la capăt de spiritul sărbătorilor.

Astfel, oferta cu care au încercat momirea consumatorului încă nelovit de criză a conţinut, printre altele, următoarele produse specifice Crăciunului la români: globuri, cârnaţi, mici, hamsii mumifiate la grătar, alţi mici, frigărui la kilogram, mici mai mici decât micii mici, bucăţi lungi şi galbene prăjite în mult ulei ce aduceau suspect de mult cu cartofii prăjiţi, vin fiert, vată pe băţ, jeleuri, snickerşi, urşi haribo la kilogram, piept de pui crocant KFC-wannabe, căciuli mici, alţi mici, căciuli mari, popcorn, bere la doză, seminţe la pungă.

Eram şi noi prin zonă, cu tarabă fixă şi idei clare. Ba chiar şi produse: 7 feluri de pâine, cozonaci, covrigi, checuri, şi alte bunătăţi pregătite de brutarul de treabă care ne-a trimis în mijlocul consumatorilor să îl reprezentăm cu glorie. (la casierie, cu toţii la casierie!, la casieriiiie, cu toţii la casieriiiieeee!). Am avut de luptat zi de zi cu următoarele elemente din fizica de a 7-a: viteza de golire a pungii de seminţe, viteza de umplere a trotuarului cu cojile rămase, capacitatea de a înfuleca mic după mic după mic după mic, forţa de atracţie reprezentată de cazanul cu vin fiert. Vin fiert care, după cum pot susţine şi martorii de serviciu (eflori, mishu, grue, gogu, dan, +alti anonimi celebri, ţara vă vrea activi!), era mai degrabă la graniţa dintre vin şi algocalmin dizolvat. Cu foi de dafin. Şi apă. În general de ploaie.

(hai vaurmare!)

O afacere învăluită în mistreţi

2009-01-17T17:13:00.002+02:00

Camere de filmat să ai, că subiecte mustăcioase pe care să le transmiţi live găseşti pe toate dealurile.

Ne învârtim doar de două săptămâni în 2009le ăsta de criză şi ştim deja cine câştigă premiul de „Cea mai filmată poartă de lemn din România”, subcategorie la celebrul „Miss Poarta de lemn 2009”. E fix poarta ranch-ului de la Balc (Balc. LC. Te-am închis, eşti FAZ) deţinut de întâiul mustăcios al patriei, Ţiriac pentru populaţie, Ţiri pentru Andreea Marin. Sexy-poarta despre care e vorba formează împreună cu gardul adiacent paravanul perfect pentru mistreţioasele activităţi ce au loc prin pădurile domeniului. Mustăciosul (sper ca nu te superi Ioane, ai grijă de pensia mea, pls) îmbracă din nou costumul de Elmer Fudd şi împreună cu invitaţii săi porneşte la anuala vânătoare de mistreţi. Au zis prezent prezent şi şi Ion Ion, şi şi Elan Elan, fără Mihaela Mihaela.

Se vânează mistreţi. Puţină teorie acum, se va cere la examen, notaţi tot, se aude acolo, fetele şi băiatul din prima bancă? Luaţi de contemplaţi la acest subiect: PORCUL. Patruped imparocopitat, de formă cilindrică, cu axa paralelă cu solul, PORCUL (mistreţ, deci fără cei 7 ani de-acasă) este crescut special pentru acest eveniment. De mic porc, porcul mistreţ de Balc este pregătit pentru ziua cea mare în care va primi un glonte de la bogătaş direct în ficat. Ia parte la diverse traininguri, cursuri de perfecţionare şi conferinţe internaţionale, ia diplome, termină rezidenţiate, asta este, performanţa cere sacrificii. Porcul de Balc nu îşi permite toate plăcerile vieţii de porc. Nu poate veni beat acasă, desculţ şi cu ruj pe bot, să ceară de mâncare în timp ce se uită la Liga Campionilor. Ia lecţii de teatru, mimică, regie artistică şi mişcare scenică, i se spală porcreierul şi i se induce ideea că e bine să fugi către nenea care ţine o puşcă îndreptată către tine.

Avem poartă, avem vânători, avem porci. Este circul în oraş, sunt şi televiziunile. 2 dintre ele transmit în direct poarta lui Ţiriac, intervenind din când în când cu informaţii calde de pe terenul de joc. Vânătoare minut cu minut, Andreea ai legătura. Ce porci a mai împuşcat Elanul (eu văd un mic conflict de interese în simbioza pădurii, se autosesizează careva?), ce nu mai declară ăla, ce nu a mai zis ălalalt, etc. Se vede pe faţa reporteriţei îngheţate speranţa că la un semn, deschisă-i poarta şi se apropie de camerele de filmat însuşi un mistreţ fugar, care să povestească dedesubturile vânătorii. Ce titlu, ce scandal, ce haos! „Porcul acuză: se trişează! Am fost hipnotizaţi!” Miam, ce rating ar pune Realitatea si Antenele la proţap. Nu apucă mistreţul să intre în programul de apărare a martorilor porci, că e deja lichidat de însuşi puşca Mustăciosului. „Un fleac, m-au ciuruit. Nu credeam sa doară aşa tare. Băi, reportere, filmezi toate astea? Aaaaah, adio lume crudă! Vedeţi că pic pe dreapta, pe stânga am fost operat de doua ori. Adioooo!”.

Încă un mistreţ redus la tăcere, încă un subiect de interes naţional bifat, ura şi la gară. Zis şi împuşcat.

Prima realizare a guvernului Boc: Victor Newman nu merge la închisoare

2009-01-14T12:45:00.000+02:00

Atenţie, cad semne de exclamare! Lovitură sub centură! încasată de DNA-ul din Genoa City, condus cu graţie şi feminitate feroce de către Cricket Romalotti! In lipsa masculului Romalotti, plecat în turneu în Europa acum 2000 de episoade, onor femeia Romalotti încearcă să treacă peste sechelele recente la care a fost supusă! şi suprapusă! de scenarişti, printre care un pseudoviol servit din partea fostului soţ, detectivul Paul, şi un marcaj strâns făcut de eternul Mişu Baldwin care râvneşte la dânsa de pe vremea guvernării Năstase. S-a reprofilat în procuror, postul de cântăreaţă/dansatoare la bară în barul de striptiz al italianului mafiot fiind deja acontat. !.

Pe cai că se filmează! Aşadar, DNA-ul condus de femeia Romalotti a început anchetarea lui Victor Newman, care între două relaţii intime din care nu pot să nu rezulte decât copii nelegitimi, şi-a făcut timp şi pentru câteva ilegalităţi, cum ar fi, cităm din rechizitoriu, mituirea unor merchandiseri ai Kaufland Genoa City, care să pună pe raft mai multe produse de-ale mustăciosului, în poziţii atrăgătoare, lipsite de prejudecăţi şi în defavoarea produselor concurente. Să exclamăm. !. 1-0 pentru Victor.
Concurenţa a fost pusă cu botul pe cosmetice, milioanele de coco curgeau în conturile lui VN, era de aşteptat ca cineva să fie papagal, perrroquet, şi să complice acţiunea, care curgea vertiginos către un final, care o fi şi ăla.

Papagalul de serviciu, fiul legitim al mustăciosului, Nicholas, care lovit în ceafă de un bulgăre cu etică profesională, a decis că e în stare şi e de datoria lui să strice ceva ce merge bine. S-a coalizat cu Aboţţii şi Capuleţţii (!!) care doreau să-l doboare pe marele Victor, şi s-a prezentat la femeia-procuror Romalotti, să-l toarne pe însuşi tata. Marele Victor a fost pus sub acuzare, procurorii au descins la ranch-ul din dotare, i-au numarat termopanele, soţiile, firmele, conturile, ouăle, paltoanele şi gilletemachtreiurile. Zis şi acuzat!

S-a ajuns în cele din urmă la unicul tribunal de pe platourile de filmare. De pe holuri, analiştii Sinteza zilei nu vedeau un viitor cald şi uscat pentru marele Victor, nici pentru mulţii angajaţi cu care se lăuda acesta când a fost invitat la Ora Fericită a lui Măruţă. Laptopul cu om ţipa că ştie adevărul despre implicarea lui Băsescu în acuzarea lui Newman, un posibil contracandidat la fotoliu de mare păpuşar. (Pfuai Băsescule, ce ţi-a zis-o laptopul, pfuai!) Să ne exclamăm! Mulţi actori angajaţi la acelaşi serial au venit în faţa instanţei pentru a cere nearestarea Victorului, ba că e un stâlp al societăţii, ba că va scădea audienţa sau natalitatea în serial. Ally McBeal şi-a oferit serviciile (de avocat şi de femeie topită după mustăcioara acuzatului) gratis pentru apărarea lui, dar nu a fost să fie.

Tobele vă rog. Juriul a ajuns la o concluzie. Să îl lase pe judecător să decidă. Si judecătorul a decis. In direct pe Pro TV, fix după ce Busu anunţa chiciura pe săptămâna asta, Victor Newman a fost lăsat să plece acasă nearestat, cu ce soţie vrea el, liber şi neliniştit, trebuind totuşi să faca vreo 3000 de episoade muncă în folosul comunităţii. Andreea, ai legatura!

Ti-a sunat anu'! Care ti-e planu'?

2008-12-31T06:55:00.003+02:00

Buna seara prieteni, buna seara tuturoooooor! Hellou Budapest, how are you?

De 3 saptamani sunt in lupta directa cu consumatorii timisoreni, lupta corp la corp cu posibilitatea de accidentari, nu maciu-piciu de localcombaturi din alea manelizate la Pro TV. Am strans materiale pentru 3 carti prost scrise de marketing sau pentru 4 pagini atragatoare, inspirational-motivationale in care prezint cu lux de amanunte, nervi si descarcari electrice, tactici de cucerire a consumatorului moftangiu care printre altele vrea paine feliata calda sau covrigi sarati cu zahar si susan. Asta vrea consumatorul simplu, din popor, care se plimba ziua pe strasse, caci in centrul urbei se desfasoara lupta. Daca preferintele consumatorului o iau razna pe plantatie, trebuie numaidecat contracarat cu o oferta la rinichi, pac!, un croseu la burtica, pac! mai vrei?

Mai vorbim peste un an despre astea. Acum sa ne bucuram ca nu a venit peste noi "La multi ani 2014!", ca intram in al 9-lea an in care avem masini zburatoare, haideti dragi consumatori prindeti-va in hora cu casieritele libere si fara prejudecati, fie ca lumina, fie ca anul, fie ca Busu, fie ca iepurele, adica sa va aduca, sa va faca, sa va invarta, numai lucruri pozitive. Feliate. Cheers!

Te uită cum ninge decembre, la casele de marcat

2008-12-18T12:05:00.004+02:00

Bună ziua dragi consumatori, bună ziua, bună dimineaţa, bună seara, la revedere, bine aţi venit, noapte bună, să vă fie de bine, nu eşti tu de vină sunt eu, fie ca lumina, fie ca Moşul să vă aducă, depinde în ce moment al zilei şi al existenţei iernatice citiţi aceste rânduri. Mulţi nu credeau că vom ajunge până aici, dar iată-ne la linia de sosire. În lipsă de un sfârşit al lumii mai de calitate (apropo, băi elveţienilor, ce se mai aude cu acceleratorul ăla?), merge la stomac şi o sărbătoare tradiţională dedicată Marelui Deghizat în Roşu, singurul Moş pe care nimeni nu-l întreabă de ce nu protestează în faţa Parlamentului pentru pensiile mici şi grele ce trebuie să le care în sania sa trasă de măgarii ăia piliţi deghizaţi în reni.

O datină străveche de origine apaşo-geto-dacică, lansată pe marile podiumuri de prezentare de la Milano de către celebrul lampadofor Barbă-Roşie-Ca-Pana-Corbului-Beat-Care-Impinge-Căruciorul-La-Supermarket, căpetenie a tribului şopingilor, zice cu litere de cristal că în această perioadă când anul miroase a şoric şi caltaboş, fiecare consumator care se respectă trebuie să îşi arate în societate, comunitate, trib sau grămadă ordonată (cum vreti s-o porecliţi) adevărata valoare, adevărata îndemânare în arta aceasta fină a “cumpărăturilor de sezon”.

Deci, dragi consumatori, eu zic să nici nu mai citiţi ce urmează în continuare, fiind şanse destul de mari ca alţi consumatori care nu posedă această calitate a desluşirii literelor şi cuvintelor, sau nu s-au intersectat cu ziarul să fi plecat deja spre marile centre comerciale de suprapunere sociala, marile hangare cu marfă colorată, nu neapărat utilă în gospodărie, dar dacă vecinul de culoar se uită lung în căruciorul dumneavoastră, tânjind şi el după un set de şurubelniţe cromate cu 147 de diferite capete pentru strâns şuruburile la Ferari (adică la Loganul alintat Ferari), atunci vă puteţi simţi mai bine.

Dragi consumatori, să nu uitaţi cumva manierele de bun participant la shopping acasă, pe masa din bucătărie, iar atunci când vă veţi călca în picioare cu ceilalţi posedaţi pentru ultima pungă de mălai de pe raft, să vă gândiţi că perioada asta e a iertării, a păcii interioare şi a toxiinfecţiilor alimentare, nu a vrăjmăşiei şi conflictelor cu colegii consumatori. Să cumpăraţi bine şi tot, până când cărucioarele vor fi pline cu prada mult dorită. Pe urmă să ascudeţi prada la loc sigur. Să dea pe afară oalele cu cârnaţi, să clocotească de nerăbdare să fie mâncate canistre întregi de şniţele şi garnituri, să scârţâie de emoţii butoaiele cu băutură, să consume cât mai multă energie plasmele.

Pe urmă să mâncaţi tot, şi în drum spre spital, până să ajungă echipa de reportaj de la Pro Tv ca să vă întrebe cât aţi mâncat de aţi ajuns în halul ăsta, să găsiţi nişte explicaţii mai bune decât consumatorii din anii trecuţi care nu impresionau cu nimic. Ar merge nişte scuze că v-au obligat marţienii să înghiţiţi 13 cârnaţi deodată, curgeau sarmalele gârlă la robinet sau aţi visat în noaptea de ajun că o marmotă vă promitea marea cu sarea cu ciocolată cu staniol cu tot dacă daţi gata toate proviziile din debara. Asta e România, asta vor românii, SF până la capăt. Şi retur. Hai asfaltare!
----------------------------
Pese: o varianta mai cenzurata, mai taiata decat o padure din Covasna si mai fara sens, gasiti si in gazeta, si pe site, Opinia Timisoarei ca sa zic asa.

Redivivus pe pâine

2008-12-16T15:54:00.002+02:00

Acestea fiind spuse, vă mulţumesc încă o dată pentru atenţie şi vă mai aştept peste încă alte 2 săptămâni şi jumătate pentru a vă destinde cu texte din astea mai uşoare decât fulgii de nea care cad sinuos pe întinsa suprafaţă a tărâmului de cleştar. Miam, ce expresii de notat în expresoar. Pentru a scrie alte chestii mai profunde cu care să fiu pe placul fanclubului din Guangju şi Bârlad, aş avea nevoie de, băi Mare Deghizat în Roşu, eşti pe fază?

Loc de dormit conform cu standardele de locuri de dormit pentru sfincşi (oare câtă lume va căuta pe google “sfincşi” în viitor?), actualul bârlog fiind puternic marcat negativ de peripeţiile prin care l-a târât Meşterul Manele şi şleahta lui de prestidigitatori amatori.

Internet, adică acces la minunăţiile acestui instrument numit reţeaua globală internet (cum se predă definiţia în anul II la Poli, been there, done that). Fostul internet a curs tot pe jos, tot din cauza meşterului Manele.

Mijloc de locomoţie cu care să ajung la un alt internet. Micul Gigant din dotare înfundă zilele astea service-urile patriei, ajungând pe cricul de operaţie din cauza celui mai bun prieten al omului, şoferul incompetent de beamve. Tramvaiul reprezintă o variantă de luat în calcul, dar la cât de batmaniţe se cred vatmaniţele din Timişoara, ar trebui să se lanseze la şine tramvaie cu centuri de siguranţă şi pungi de aer.

Aş mai vrea ca vecinul de la staţia 15 să o lase mai moale cu critica live a unui film porno cu nevăstuici, prin "nevăstuici" vă rog să înţelegeţi orice altceva decât "nevăstuici", fiind foarte consternat de intensitate, forţă, lucru mecanic, acceleraţie, frecare, putere, viteză, şi alte amănunte din astea din fizica de a 7-a, a 7-a B, din care e şi el. Hai internetificare!

La iarna lăudată, nici mere nu face

2008-12-03T20:29:00.001+02:00

Pentru un popor de friguroşi pufoşi ce suntem, anotimpul ăsta ar cam trebui să ne lase reci de fiecare data. Dar vedeţi dumneavoastră madam Piscupescu, nu e aşa. I s-au dedicat atâtea poezii, şansonete şi colinde (hai, corul tinerilor Friţi vienezi, do minor!) înca din vremuri imemoriabile, când plopul făcea mere şi răchita micşunele şi porcul se tăia după stilul neeuropean, încât n-ar trebui să ne mai mirăm când Busu dă sfoară-n ţară şi în platoul protevian că toată patria e sub nameţi, în pasul Tihuţa, cu fulgii până-n gât, raşchetând cu o casetă audio parbrizul de Dacie.

Nu e iarnă dată de la guvern în care iarna să nu ne ia prin surprindere. Noi o aşteptăm ca de obicei la cotitură prin mai-iunie, să o vrăjim atunci cu utilajele noastre de dezăpezire mari, curate şi regulamentar parcate în depozite, şi să o invităm la o savarină pe plajă la Neptun, dar ea se încăpăţănează să vina spre finalul anului, când nimeni nu mai crede că va reuşi să treacă de nămeţii de la intrarea în ţară, pe care şi-asa nu-i muta nimeni.

Mare acţionar şi principal beneficiar al întregii combinaţii Iarnă+Moş Crăciun (că vine şi ăsta, ca o bomboană pe brad, cireaşă pe betea, mai vreţi?), aterizat direct din difuzoarele magazinelor, Hruşcă Stefan, care vine an de an, la moş ajun (dacă îmi permiteţi exprimarea romantică) să-şi încaseze dividendele. Oare cum reuşeşte să treacă Hruşcă peste celelalte 11 luni ale anului? Din ce îşi plăteşte facturile, abonamentele de tramvai şi şedinţele de ridicat octave şi linuri?

Şi în plus, vă daţi seama ce impresie îşi face Hruşcă despre noi, daca tot are drum în partea asta de lume doar iarna? Ce imagine avem în mintea lui, de popor plin de obsedaţi de sânge care taie tot timpul porci, se împachetează permanent în 4-5 paltoane scămoşate, cântă colinzi şi îşi fac într-o veselie suspectă cadouri, pe care le pun sub eternii brazi. Popor bradofil, porcofil şi deschis la muzichii din astea, de-ale lui.

Busule, Adeline, Cătăline Radule Tănaseule, aveţi legătura, cum stăm cu ghearele iernii care îşi arată ghearele?

Te aştept ca de-obicei la semafor, am uitat o rimă acasă în dormitor

2008-12-02T17:24:00.002+02:00

Bună ziua dragi consumatori, aţi ajuns la timp pentru a participa la concursul emisiunii. Puneţi mâna pe telefoane, ale voastre de preferat, hai cu sms, sau pe www, trimiteţi capace, lipiţi taloane, răzuiţi, învârtiţi, săriţi de 3 ori pe un picior. Sau doar luaţi loc, citiţi şi daţi mai departe partenerului din trafic. Căci despre asta e vorba. Avem si prajituri, si semafoare, luaţi de aici:

Consumatorii care obişnuiesc să se învârtă prin oraş în autovehiculele din dotare o vor simţi pe caroseria lor: cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a campaniei electorale sau a spiritului civic dus la cote exotice, se umple oraşul de chestii luminoase. Ghirlande mici, ghirlande mari, ghirlande de acum 5 ani, cât mai albastre, faze, socoteli, dar şi multe semafoare sexy tricolore, cu verde în coadă, dar cu mai mult roşu.

Să explicăm. În ideea că nu prea avem multe drumuri pe care să îţi faci de cap la viteze fanteziste de vreo 50 la oră fără să-ţi fie frică că îţi sare în faţă vreo groapă bezmetică sau vreo gură de canal cu capac furat în care să-ţi modelezi roţile şi telescoapele, cineva s-a gândit să ne strângă pe toţi în zonele mai asfaltate ale oraşului, în lângă cât mai multe semafoare simpatice. Astfel se doreşte crearea unei mari familii, cea a voastră, băi participanţilor la trafic, care să-şi petreacă tot timpul împreună, în jurul semafoarelor. De fapt în faţa lor. Vom avea timp să schimbăm reţete de prăjituri, să cedăm trecerea crizei economice, să o cucerim pe blonda din trafic. Oraş mic, intersecţii multe, toate lumea stă la semafor cu toată lumea.

Spiritul Crăciunului va dăinui veşnic printre înjurăturile şoferilor care nu vor reuşi să ajungă acasă să-i recite o poezie Rotundului Mare şi Roşu. Revelionul va fi în sfârşit organizat ca la carte, ca la cartea junglei, petardele şi artificiile chinezeşti care prăjesc mâinile vor fi bine primite în mijlocul intersecţiilor de către şoferii dornici să încerce un pic nesupunerea civică, poate şi trecutul pe roşu. De Paşte vom fi abordaţi cu o găselniţă a PR-ului modern, „Veniţi de luaţi lumină roşie şi galbenă!”, desigur că de la semafoarele astea proaspete. Se va putea înconjura de 3 ori intersecţia în care am rămas blocaţi şi la final ar trebui să ciocnim în cadru tradiţional câte o bara de protecţie, câte o aripă, ce are fiecare la el.

Intersecţii să fie, că semafoare avem, vorba poetului. Acum vin şi eu şi pun paie pe carosabil, întrebând (ţineţi-vă bine de balustradă!): de unde? Le-au câştigat băieţii ăştia la o partidă de poker pe semafoare? Au cumpărat multe ceasuri din alea chinezeşti cu radio (sau radio cu ceas? Iată o enigmă la care nici un savant nu a găsit soluţia) şi au primit cadou câte un semafor? Le-au găsit în pungile de pufuleţi cu surprize? (Trebuie susţinută industria română de pufuleţi, e clar) Totuşi, cred că le-au luat pe bani, mulţi bani, fiind semafoare de fiţe, de firmă, din mall. Semafoare pe care le vor da jos când îşi vor aminti că au de schimbat o ţeavă.

Actual, ca şi Caragiale: Hai asfaltare!

-----------------
Pese: O'ppinion pertinente, aparuta si la gazeta, la Opinia Timisoarei mai exact.

Scrisoare deschisa si inchisa la loc

2008-11-24T21:55:00.004+02:00

Dragă şofer incompetent de beamvé,

Prin prezenta vreau să-ţi transmit un sincer şi călduros „du-te băi la şcoală”. Nu contează ce şcoală, cred ca ai nevoie de mai multe forme. Poţi începe cu cea de şoferi, unde se pot învăţa unele subiecte care ţie ţi se par tabu: „cum să nu intrăm ca tâmpiţii în partenerul din trafic” sau „cum să parchez maşina fără să mă opresc în nefericitul din faţa mea”. Ai putea să mai treci şi pe celălalt tip de şcoală, cu tableau noir, bănci mâzgălite şi profesori în grevă. Ai putea începe cu clasele I-IV, alfabetul latin şi bastonaşele geto-dacice cred că-ţi vor fi de folos, mai ales când vei avea nevoie sa completezi o declaratie dificila gen „NASA-Cosmonauţi care ne pregătim sa cucerim spaţiul”. Adică, nume, prenume, cenepe, se poate şi copia, trebuie doar să ştii să citeşti.

Cât timp eşti ocupat cu toate astea, vreau să-ţi fac o confidenţă, am o nouă dragoste. Iubesc statul la coada infinită de la poliţie. Dacă ştiam că atât de simplu îţi poţi condimenta viaţa, te urmăream eu prin tot oraşul şi până la urmă tot reuşeam să te prind la un semafor să-ţi ondulez un pic caroseria. Mă credeai că nu te-am văzut? Pur şi simplu. Pur si s-impl-u, să înţelegi şi tu.

Eu nu te-am crezut că nu m-ai văzut. Micul Gigant are multe calităţi, câteva le-a pierdut o data cu bara spate pe care ţi-am lăsat-o ţie amintire pe capotă, dar rămâne încă cu super puterea de a nu atrage atenţia. Credeam că nu atrage privirile divelor plictisite de atâta q7, nu ştiam că are efect şi asupra ta, băi perroquet-ule! Ca să zic aşa, că am început să mă enervez, şi eu când mă enervez vorbesc franceza.

În fine, merci beacoup pentru că m-ai împins mai în faţă, altfel vezi din mijlocul intersecţiei maşinile nervoase care vin direct spre tine. Uite aşa am ajuns şi până la o tastatură, am mai bifat un text la chestion, mi-am adus aminte că începusem să scriu bildungsromanul colegului cu scobitoarea, etece, etece. Apropo, oare cum simte colegul cu scobitoarea criza economică? Mai avem păduri de pus pe foc şi de sculptat în formă de scobitori? Mănânc şi plâng, mănânc. Şi stau la coadă să-mi repar batmobilul, mănânc.

La Timişoara nu se discută, se iubeşte. Discutând.

2008-11-17T20:05:00.003+02:00

Bună ziua dragi consumatori fideli de oraş de 5 stele, aţi ajuns unde trebuia. Staţi jos şi vă gândiţi sus, ascuţiţi ştampilele, mai lăsaţi pastilele, că mai e putin până departe, până la marea sărbătoare a votului la români. Staţi, staţi, nu fac sondaje, nu vă întreb cu cine şi de ce, unde şi cam cât, nici măcar de ce nu, şi dacă da, de ce da? Vorba lungă sărăcia alegătorului, trecem direct la chestion.

Poate doar cei dintre dumneavoastră care au fost criogenaţi în ultimele 2 săptămâni nu ştiu că toată ţara e în campanie electorală. Promisiuni, luna de pe cer, mici electorali (care mai mari, care mai mici), baloane, fluturaşi, concerte. Aşa clovni, aşa circ.

Candidaţii din Timişoara debordează din 4 ani în 4 ani de originalitate, umblând serios la cutiuţa cu fineturi. Aceeaşi, de fiecare dată. Astfel se ajunge la situaţia obişnuită în care toţi îşi apleacă privirea caldă şi plină de soluţii înduioşătoare către, opriţi cronometrul! da! Aţi ghicit!, vajnica echipă de fotbal în 11 din care unul sigur îşi dă câte un autogol pe meci, Poli Timişoara.
Toţi candidaţii declară că sunt fani Poli dinainte să se fi născut. In codul lor genetic scrie ca sunt polişti adevaraşi, că suferă din greu la fiecare pasă dată la adversar, deşi mulţi nici nu ştiu pe unde se ajunge la stadion, cât spaţiu pentru jipan este în parcare sau cine e lunganul ăla din poarta şi ce caută el acolo.

Strategia asta cu “hai să ne alăturăm imaginea cu movuliii ăştia, că ne vede lumea şi ne ştampilează” revine obsesiv în fiecare campanie electorală şi nu ţine cont de ce personaje dubioase levitează pe la conducerea echipei. Pe pantofarul ăla italian care vinde palmaresuri la conservă pe taraba din piaţa Obor chiar într-o campanie electorală l-au adus. Si acum s-a încercat împingerea de la spate cu umbrela a unui investitor care să adune în portbagaj voturile, dar se pare că în România nici mişmaşurile politice nu mai sunt ce-au fost.

Sunt curios câţi dintre cei 30000 spectatori prezenţi la ultima comicărie de meci (0-3 în bălării cu les chiens rouges) aveau cu ei la stadion părerile politice, şi câţi mai aveau chef sa analizeze oferta politică a partidului care începe cu P şi rimează cu e (Penele goin once, Penele going twice, SOLD!) partid care a umplut tribunele cu ziare electorale. Bănuiesc că tot ei au organizat şi jocul neinspirat de artificii de la pauză, moment în care şi vedeam cum iese din fum un candidat cu mâinile ridicate, bucuros că poate sărbători împreună cu noi acest viitor 0-3. Nici nu mă miram dacă responsabilul cu fondul clasei din galerie încerca să dea tonul la un chanson electoral de ridicare la fileu a candidatului. Se integra bine în atmosferă.

Incă o dată, poate eraţi în bucătărie: e clar ca lumina artificiilor: candidaţii timişoreni, marţieni, venusieni sau jupiterieni cred că dacă te deghizezi în fan Poli te ştampilează lumea într-un delir continuu. Dacă mâine ar avea loc alegeri pe Jupiter, toţi candidaţii băştinaşi şi-ar aminti de primul meci vizionat cu Gloria Bistriţa, ar filma un spot în jupiteriană în care ei stau pe gazonul stadionului şi explică strategia de lansare a echipei în competiţiile intergalactice, şi ar considera că au câştigat. Nu e cazul.
Hai asfaltare!
-------------------------------------------
O'ppinion aparut pana si la gazeta, Opinia Timisoarei mai exact, sa fim intelesi.

Du-te băi la film

2008-11-11T21:28:00.002+02:00

A venit peste noi şi al 22-lea film* al seriei Bond. E cu Daniel, care a jucat şi în al 21-lea, care a urmat numerelor 20, 19, 18 şi 17 în care a jucat însuşi Pierce. Pour les non connaisseurs, totul a început cu numărul 1, în care a activat Sean, care a avut mai multe convocări, fiind schimbat la pauza de Roger, care şi el a avut un palmares mult mai bun decat Poli în cupa Uefa. Ar mai fi doi indivizi pe lista Bonzilor, nu merită amintiţi, săriţi peste. Hop.

Noul Bond, James Bond, e cum trebuie, exact cum trebuie, fie, să fie. Dacă îmi permiteţi halul ăsta de exprimare. Cu cât mai puţini actori vii spre finalul filmului, cu toate decorurile aruncate în aer, cu o tipă impresionată în braţele 007-ului, cu maşini curate şi lucioase numai bune de scos din showroom şi trimis la fier vechi când se dă jos din ele, cu bărci, avioane, motociclete, în principiu cam tot arsenalul pe care şi-l dorea Bond încă de când era mic copil şi nu ştia că într-o zi va ajunge să fie Bond.

Deşi cam violent şi zgomotos pentru gustul unor domnişoare din sală, care în primele 5 minute l-au luat pe “hai puiu’ să mergem că mă enervează ăsta ce violent e” în braţe şi şi-au dezlipit consorţul din faţa ecranului, Bond rămâne bărbatul perfect pe care să-l prezinţi părinţilor, duminica la prânz. E numai bun de băgat în bucătărie, să mânuiască tigăile, cuţitele, pistoalele, grenadele sau ce mai ţine mama soacră prin sertare.

Are şi el un singur moment mai prost în care e pus să se aşeze pe gânduri, stând aşa câteva secunde, contemplând la puţin decedata iubită-trădătoare de fapt netrădătoare din episodul trecut. Se ridică repede şi de nervi pune la pământ şi ultimii inamici rămaşi în viaţă, printre care şi un hotel arzător în mijlocul deşertului.

Veste pentru contestatarii care se miorlăie că vor chestii mai complexe de la filmele Bond: 007 nu va juca niciodată în filme ce se vor profunde, cu mesaje existenţiale de transmis şi scenarii ce par scrise de Patapievici când se extaziaza văzând o frunză galbenă cum pâlpâie în transcendenţa spre sol. Nu e cazul. Hai vizionare!

------------------------------------
*Quantum of Solace, 2008, cu James Bond, James Bond si inevitabil James Bond

Hai la vot şi la chef

2008-11-07T09:58:00.006+02:00

In cazul în care mă întreabă votezi.ro ce fac pe 30 noiembrie, sau poate mă cheamă în sfârşit Andi Moisescu să batem un Apropo împreună, recunosc în premieră aici, până nu află Realitatea, Cancan sau Aventuri la pescuit, că mă voi prezenta la votăreală. Votez orice şi oricând, nu pot ei să organizeze atâtea alegeri câte voturi pot eu să îmi exprim. Căpitani de echipă, şefi ai clasei, contracanditaţi de-ai Ciuhandului, toţi au ajuns unde sunt şi datorită voturilor mele. Care au fost şi alea, că în afară de alegerile pentru postul de şefă a clasei (unde aveam interese directe), nu-mi amintesc cum am plasat opţiunile democratice. In fine, vorba lungă sărăcia alegătorului, să trecem la chestion.

Mă duc sa votez încă de la ora 7, 7-şi-ceva, să dau cu ştampila în cap spiritului civic al pensionarilor, care nu mai au ce compot să învârtă în oale şi pleacă cu noaptea în cap spre secţii, pregătesc o coregrafie temeinică, căciulă cu urechi gen Boris Elţîn (blană de nutrie chinezească, e criză financiară), palton înmoliat, cu discursurile despre pensii şi încălzire pregătite pentru orice eventualitate, cu pixuri Bic albastre cu care să desenez feţe-feţele candidaţilor, să le fac mustăţi, barbă, şi ochelari, să le scriu „Hoţul-e!” sau „Papagalul-e!” (abuzez de cratime, nu vreau să dau de bănuit), cu texte haioase şi inspiraţionale prin care să vrăjesc şefa de comisie în timp ce încerc să plec cu ştampila acasă, şi dacă nici atunci nu ajung subiect de dezbatere la vreo masă trapezoidică la Realitatea, să am şi eu ocazia să apar cu tricoul corporatist „www.sfinxu.blogspot.com sau daţi search pe google sfinxu+busu+al pacino”, mă mai duc o dată să votez, la fel de null, într-o căsuţă goală desenată cu forţele proprii şi cu lucrul mecanic propriu, adică vot de blam, ca în Finlanda, unde dacă Kimi Raikkonen nu ne trăda fugind de la McLaren cu tot cu sigla Merţedes tocmai la Poneiul cabrat, poate era şi acum idolul tribunelor. Hai votăreală totuşi, staţi jos şi ştampilaţi sus.

Pese: coloana sonoră, ca ne-am luat cu altele si am uitat:

Pese doi: unde imi sunt manierele? Intrebare deschisa pentru toti cititorul: Ştampiller ou non pas ştampiller?

Peştele se împute de la lămâie

2008-10-27T12:09:00.015+02:00

Înlocuiţi “lămâie” cu “Băi Bega uită-te, ziua ta se apropie” şi vă dă titlul corect al acestui reportaj de înaltă implicare subacvatică şi piscicolă.

Timişoreni, vi se pescuieşte ceva! Teoretic, pe hârtie şi în declaraţii la ştiri, mai puţin la faţa locului. Faţa locului înseamnă malurile canalului Bega, balta cea limpede si frumos curgătoare, unde se comite o acţiune de înaltă implicare ideologică, vizionară şi futuristă. Scuzaţi vulgaritatea. Despre ce e vorba?

Incă împinşi de elanul intrării în secolul 21, acum când suntem la câteva luni distanţă de lansarea în aer a primului automobil zburător, aleşii locali de la ghidonul Timişoarei (sau timona, ca să fim în ton cu subiectul) revoluţionează ordinea şi dispciplina socială şi ne propun o comicărie: mersul pe apă. Nu în sens religios, ci în sens marinăresc, cu vaporaşe şi bărcuţe. De fapt, cu minivaporaşele pe care nu le avem, pe care poţi urca în miniporturile pe care nu le avem, conduse de minimarinarii pe care nu îi avem. Până să ne dăm seama de asta, scăpăm Bega de familiile întregi de liane ilegal împroprietărite, şi pe urmă, vedem ce iese.

Plictisiţi de prea multe realizări, de monotonia drumurilor renovate, de birourile confort I, de amabilitatea funcţionarilor (ia de aici formularul 480!!#@@!), aleşii4ever se aventurează serios în arta fină a pescuitului. Au comandat utilaje mari şi galbene, unele mai plutitoare decât altele. Tot la impresia artistică contabilizăm câţiva responsabili în salopete branduite care dirijau lucrările în primele zile. Căci lucrările au început, acum toamna, la un vot distanţă de luna decembrie şi la o aruncatură de trestie până la sezonul pescuitului la copcă. Când, fa-ta-li-ta-te madam Piscupescu, lucrările vor trebui sistate din cauza “condiţiilor meteo nefavorabile”. Busule, fă o minune!

Deşi scopul este nobil, repet pentru cine a ajuns mai tarziu în faţa televizoarelor, transformarea canalului Bega într-un canal navigabil, feeric şi util, multe voci se declară nemultumite. O voce mai răguşită, domnul cetăţean Mitică, un obişnuit al malului stâng, tată iubitor şi pescar de ocazie: “Nu-mi convine deloc. Fac aştia un zgomot, ceva de groază. Nici nu aud când vine nevasta acasă, nu mai poate omul să se relaxeze la o plută.” Intră în acţiune spiritul civic al reporterului: “Dar e pentru o cauză nobilă, un proiect grandios, care va salva Timişoara!”. “Mă laşi?”, mă întreabă suav, acompaniat de gesturi simple, ce nu se pot descrie aici, poate citesc şi domnişoarele. Sper că citesc şi domnişoarele.

Nemulţumirea asta a pescarilor ce-şi petrec viaţa în aşteptarea ştiucii de aur e destul de generalizată, în câteva cazuri degenerând spre nesupunere civică. Iată exemplul cucoanei Anonime, care la încercarea pornirii unui dialog începe să arunce cu momeala din dotare. Si nu era mare problemă, de bătăi cu pâine udă şi râme putrezite am mai avut parte, dar tot nu am primit încă costumaţia de reporter.

O idee ce se propagă mai repede decât vaporii de la sticla de rom a purtătorilor era cea conform căreia macaraua care scoate noroiul din apă scoate şi o cantitate semnificativă de şnaideri, caraşi cât palma şi copii de ştiucă plecată la muncă în Spania. Demolez acest mit, explic pentru cititori: deocamdată, din apele cristaline, sulfuros-cristaline de fapt, s-a scos puţin noroi, câteva liane, 2-3 cauciucuri, o placuţă de înmatriculare, o portieră, o jumătate de canapea şi câteva elemente de amenajare interioară a unei băi, cum ar fi faianţă, gresie, o cadă şi un boiler. Poate vor găsi şi cadavrul avocatei din Braşov, al manichiuristei din Bârlad sau al frizerului ucis de Tony Soprano în episodul 6, seria 4.

Acum vin şi eu şi fac o teorie a conspiratiei. La cum se desfăşoară lucrările, termenul de finalizare este foarte exotic şi foarte greu de atins, mai ales când mergi cu vaporasul imaginar pe apă. Tot ce pot sa facă autorităţile este cosmetizarea continuă a perlei Banatului. (Nu am acţiuni, nu iau dividende) Pâna la urmă tot se va găsi vreun investitor strategic italian care să dorească o asociere pentru a salva Bega de la pierzanie. Se va asocia, va băga ceva lei în continuarea lucrărilor, până când, într-o joi dimineaţa, se va supăra, se va plânge că nu este susţinut de autorităţi, va lua palmaresul canalului şi va fugi la marginea capitalei. Unde va înfiinţa alt canal, cu aceeaşi denumire, care să se verse direct în Dâmboviţa. Micii vienezi se vor simti loviţi în orgoliu, vor organiza proteste de recuperarea a canalului, care are totuşi în palmares destule tone de apă cu clor, poate şi ceva peşti mai mari.

Si apropo de rechini, ar mai fi o soluţie. Dacă tot curăţă canalul, ar putea vinde apa unor mari lanţuri de magazine (lumea e dornica de experienţe noi în arta împinsului căruciorului), din malul Begăi să facem mallul Begăi (aţi prins-o? Constructie proprie, sunt foarte mândru de ea. Deci mallul Begăi), să se construiască vile P+3 în plin flux şi reflux. Asta-i viitorul, proiecte dubioase cu care să facem împresie în timp ce încasăm banii, betoane şi case, nu promenade în barcuţe roz. Dar cred că ştiau şi ei asta. Hai asfaltare!

-----------
Pese: reportaj aparut si la gazeta, Opinia Timisoarei mai exact.

Trageti megarealizarile sportive pe dreapta, eu cobor aici

2008-10-23T16:44:00.004+03:00

Antreu:
“Accelerez pe partea dreapta, adversarul se tine scai, incerc o driblinga, frantuzoiul dupa mine. Incerc o fenta, mate-fripte dupa mine. Il vedeam cu coada ochiului. Ies in aut, crampoane-goale dupa mine si el. Il vedeam cu coada ochiului, ma intelegeti. Ma dau lovit, ma rostogolesc, ma vait ca m-am impuns cu cheia de la Mertan, ce-ai bai cu mine? Am pierdut? Asta este, am avut ghinion. Am dat tot ce am avut, am facut tot am avut, vreau sa spun, public multumesc publicului, da, va iubesc, au fost mai buni, suntem mici, sa mai zic? da, deci greu, of, vai, terenul mare, mingea e rotunda. Aer. Apa. Brrr. Pac. Ah. Hoarc, i, G, X, 8, 54. Va ajunge?” In caz ca nu ati prins logica, extrasul este din manualul “Fotbalistul si vocabularul: fabula in 2 reprize”, pe care trebuie sa il cumpere (ii obliga la examen) astia care au ajuns si pe la televizor cu munca ce o presteaza pe terenurile de fotbal. Asta e sportul cel mai iubit, astia sunt oamenii care il popularizeaza. Sa bem sampanie!

Stati, nu voi vorbi doar de fotbal, asta era asa de dezmortire. Joc de glezne in continuare, stangul, stangul, stang drept stangul. Haideti si acolo in spate, ca incepe textul.

Asadar, am primit o pasa in adancime de la Gogu, care ma impinge sa imi demasc public activitatea spumoasa prin marile arene sportive ale lumii. Mai usor mi-ar fi sa recunosc ca eu sunt Batman (sper sa nu imi atacati cu rosii BatMatizul), dar na, o pasa trebuie onorata. Deci, sportul meu de performanta, dupa doua puncte:

Incepem cum se incepe de obicei, adica cu finalul ce era sa aiba loc in urma unei comicarii numite pompos „maratonul tineretii”. De fapt a fost un „da-i si fugi fraiere in jurul stadionului pentru 3 de 10 la sport” pe care l-am petrecut la coada plutonului, cu alergatori mai rotunzi decat mine care simteau nevoia sa se scuze pentru forma slaba. Nu cred ca puteti auzi altundeva mai multe „ma doare operatia”, „am mai fugit si ieri 50km, de aia sunt asa obosit” si „ah nu stiu ce am, ma impunge ceva” Il impungea un Mars din buzunar, va zic eu. In fine, totul s-a terminat in cadru festiv, la spital, unde erau asistente dragute si mult oxigen.

Sa continuam. Impresionat de starea zen si in plina sinergie cu natura a colegului practicant de arte martiale, am accesat acest sport. Zis si batut. O zi a tinut cariera mea in karate, care nu prea era karate unde am mers eu, ci mai mult bataie pe mocheta plina de praf. Mi-am luat vanataile si am plecat pe usa din lateral, visul de a ajunge vreodata vreun sensei powerpuff care sa sparga caramizi doar cu gandul, ducandu-se rapid la culcare.

Sporturi cu mingea, avem si din alea. In ordine alfabetica, deci volei. Pentru a impresiona cititorul vreau doar sa amintesc de rasunatoarele locuri 2 prin campionatele scolaresti de mare senzatie, de celebrul blocaj „nasu’n fileu” prin care dezarmezi orice adversar, doar si prin faptul ca ii faci sa rada. Nu m-am implicat prea tare in arta fina a baschetului, desi dream team-ul din care faceam parte a ridicat tribune intregi in picioare prin calitatea jocului de „da-mi-o mie, na-ti-o tie”, scandarile de genul „7B nu uita ne-ai promis victoria” neavand intotdeauna efectul scontat de cel de-al 6-lea jucator, publicul, adica colegele bucuroase ca au scapat si ele de ora de fizica.

Niciodata nu am vrut sa ajung fotbalist, cu supermodele de masini cu supermodele de supermodele in ele, mai ales ca sintagmele „Bugescu la balon”, „Bugescu-inger si demon” sau „Bugescu verticalizeaza” nu mi-au sunat niciodata bine. Am ramas membru participant la rarele sesiuni de minifotbal, unde ne puteti cere autografe si prietenie vesnica, suntem foarte pasnici si sociabili, ca niste pensionari care se respecta. Am atins vreo coarda sensibila, s-a inteles aluzia?

Zeci de ani de experienta si traditie stramoseasca in pedalaj si ghidonaj pe 2 roti s-au dus pe apa Begai intr-o joi, dimineata cam pe la 10, cand, in aplauzele publicului strans in jurul meu ca la ursul picat de pe bicicleta, mi-am facut retragerea glorioasa din lumea ciclismului. Cauzele accidentului imi sunt inca neclare, s-a lasat cu lapsusuri late si cu defectiuni tehnice. Totul este in regula acum, multumesc de intrebare.

Am mai avut mici incursiuni sezoniere in sporturi haioase, cum ar fi hocheiul (pour les nonconnaisseurs, stau intr-o zona destul de acvatica a Timisoarei, cu o Bega, niste pescarii, una-alta ce mai are omul prin casa, care in iernile pe care Busu le prognozeaza calde, ingheata de nu te vezi). Ar mai fi de amintit tenisul de masa (am reverul si serviciul ucigator in permanenta la mine, doar sa ma provocati) sau cel de camp, unde de asemenea am umilit o groaza de adversari de calibru, singur, la zid.

Tragem linie si adunam. Palmaresul este deschis pentru noi completari, timp ar mai fi, important e sa participi, mens sana in corpore sano, cine se trezeste de dimineata poate sa ma cheme la cafea, iarna nu-i ca vara, ne pas se pencher en dehors, copii nu va apucati de droguri, femei sau chipsuri, fa-ti iarna car, si tot asa. Hai sportificare!

Pese: Pasa mi-o dau tot mie, dar daca cineva mai vrea (din aia care au ajuns sa citeasca pana aici) sa-mi zica, ca imediat centrez spre ei.

Primiti cu modularea?

2008-10-20T11:36:00.002+03:00

Pentru a gasi o solutie la situatia gen “tramvaiul 4, dimineata”, in care zeci de mii de studenti se ingramadesc in zeci de sali, furandu-si unii altora scaunele si catedrele, Facultatea de Economie recurge la o scamatorie de senzatie de tipul Dero 2in1, prin care incearca sa fenteze timpul si spatiul. Astfel, in loc de orele clasice care tin 50 minute si se despart intre ele de pauze de tigara de 10 minute, s-au lansat modulele de 90 minute, despartite de aceeasi pauza de tigara. Astfel se fenteaza timpul cu minute bune, minute in care pot fi indesate alte cursuri cu alti studenti platitori de taxe.

La coada la branzoaice se zvoneste ca masura are la radacini interese ascunse, nu tocmai academice. Totusi, vin si pun amanuntele in lumina lampii ecologice: prin crearea modulelor de 90 minute, un student care are, sa zicem, 3 cursuri intr-o zi, sta prin scoala cu 70 de minute mai putin, adica ta-daaaaam: o reducere de 11,86% a programului de lucru academic. Astfel are cu pana la 7% mai mult timp sa isi duca colegele la o savarina. Isi va permite o savarina cu 6.57% mai scumpa, deoarece va castiga cu 8,3% mai mult la job. Astfel va avea cu 15% mai multe sanse sa impresioneze o tanara colega, si va avea cu pana la 57% mai mult timp in care sa duca relatia la urmatorul nivel. Asta inseamna 17% mai mult timp pentru sex, din care pot rezulta cu pana la 9% mai multi copii. Care peste ani si ani vor avea nevoie de o oarecare educatie, sansele sa ajunga si ei studenti la Economie crescand, v-ati prins!, cu peste 24%. Q.e.d.

Usor cu luni dimineata pe scari

2008-10-20T10:22:00.006+03:00

Ipoteze, teorie, se cere la examen

Dupa pisica neagra, marti 13, vineri 13, trecutul pe sub scari, 14 ceasuri rele si soacra in vizita, un nou element vine sa completeze aceasta lista neagra a furnizorilor de ghinion. Nu trebuie sa ai cunostinte bine plasate la vreun observator astrologic cu influenta in stele si in cai lactee ca sa iti dai seama ca totul incepe lunea. Luni, care paradoxal este pe locul doi in clasamentul lungimii numelui, dar lasam analiza pentru un seminar mai aprofundat, pare de departe cea mai lunga zi a saptamanii.

Planul in care se desfasoara actiunea este delimitat de cele 5 stele ale orasului in care ne aflam si va aflati in momentul in care cititi aceste randuri. (Tinerele domnisoare din afara arealului sunt rugate sa trimita un email pentru mai multe detalii. Specificati pe plic "pentru concurs". Rog seriozitate.)

Tot la cursurile teoretice am invatat ca nu este indicat sa servesti o zi de luni in Timisoara decat in anumite conditii, reguli europene si masuri de precautie. Specialistii in situatii de criza ne avertizau ca lunea dauneaza grav micilor vienezi, distruge ecosistemul, efectele sale negative resimtindu-se pana la crescatoria de veverite de la Buzias.

Probele audio exista la redactie. Subiectii intervievati in plina lansare in noua saptamana timisoreana au fost suspect de relaxati, inconstienti parca de ce ii astepta. Sa fie comanda politica? Inconstienta juvenila? In ordinea numerelor de pe tricou:

Piata Libertatii, ora 7.39. Racoare, coafura rezista. Un domn obisnuit cu lumina reportofoanelor incepe sa dicteze din memorie un discurs exersat de atatea ori in fata oglinzii. Rezumatul, ca nu avem loc: E bine, se poate si mai bine, cateodata e rau, acum e bine, dar va fi mai rau pentru ca e aglomeratie si infrastructura pauza, implicare, motivare, leadership. Pe scurt, ziceam.

Pe Bega in jos. Mihai Viteazu este strada pe care reprezentantul Retim in teritoriu se face ca o matura. Omul se sperie de intrebare, de reportofon, de ziarul gratis oferit, de tot. Nu vrea sa apara la Farse TV, da-o-ncolo de parere despre Timisoara, el are de maturat.

Vedem posibilitatea unor pareri acide de la o doamna implicata in sistemul sanitar, ce se cearta cu 2 masini parcate ilegal si imoral pe trotuar, blocand intrarea in institutie. Pare lozul catigator, “spuneti-ne va rugam, e greu in Timisoara luni dimineata?”. “A nu, deloc. Ma certam si eu pe aici, nu am nici o obiectie.” Si totusi, unde se ascund nemultumitii? E an electoral totusi. Nimeni nu vrea ceva pensii, ceva salarii, o cafeluta, o biscuita?

Cu reportofonul meu si-un pager eu am sa devin manager

Nota pentru sine: nu mai intreba trecatorii daca au 2 minute sa iti raspunda la o intrebare. Unii se pot simti lezati, ei avand pareri complexe si complicate, cu demostratii la tabla si prezentari in Powerpoint, nu au timp in 2 minute sa iti expuna teoriile.

Trecem de granitele obisnuitului si ale patriei si intalnim un francez calculatorist, in tabara de 2 saptamani la un job. E bine, c’est vraiement tres bien, a mai fost, mai este, se va mai intoarce. Touché ! Suntem pe val.

Nota pentru sine 2 : costumatia e imperios necesara cand vrei sa iei interviuri stradale. Un costum mulat de Omul-Ziar, Omul-Litera, o manta de Superreporter, orice care sa te ajute sa nu mai creada trecatorii ca incerci sa vinzi celulare, ceasuri sau loc in camin de fete, rog seriozitate.

In categoria “sunt fericit dar ma tratez” am mai bifat 2 casute de turta dulce pufoase si calme (metafora de iesire din autobaza): primul raspuns vine total neasteptat de la un domn sobru ce parea sa aiba reprosurile la el. “Probleme? Doamne fereste! Totul merge ca pe roate”. Si ca reportul sa fie total la categoria I: “reprosuri si alte pareri negative despre gropi”, mai vine si ultimul intervievat si pune cireasa pe interviu: “Probleme in Timisoara luni dimineata? Fugi de aici! Sunt un pic cam somnoros, in rest totul e Ok.”

Concluzii, asta-i realitatea?

Cam asta era boemia de 5 stele ce se lafaia luni dimineata pe suspect de liberele strazi timisorene. Scene desprinse dintr-un film american cu buget redus, cu 2-3 masini doar la semafor, o frenezie si o joie de vivre, ceva de speriat. Totusi, situatia s-a schimbat radical putin mai pe la amiaza, cand totul a revenit la normal. Multi si-au petrecut restul zilei in cadru festiv, in familie, la semafoare si hopuri. Au ciocnit traditionalele bari de protectie, si-au urat diverse lucruri ce nu pot fi date la ziar.

Sigur m-ati vazut si pe mine in ambuteiajele traditionale (oras mic, strazi putine, toata lumea ramane blocata in trafic cu toata lumea) si nu vreau sa dati pagina pana nu va marturisesc ca nu e deloc sanatos ce fac oamenii care au atitudinea asta zen, in totala sinergie cu mediul, fara nervi si tensiune. Am incercat si eu si am ajuns acasa cu o roata in spinare si cu alta parcata in groapa Gelu (am botezat-o, practic o stiu de cand s-a nascut) din fata de la Arte. Sa-mi cer scuze gropii si sa ii respect sensul si scopul in ecosistemul in care ne invartim in sens unic? Niciodata. Hai asfaltare!

--------------------------------
Pese: reportaj pe bune, cu reportofon cu tot, aparut, aproape asa, si la gazeta.

Nu va suparati, ce se aude cu Apocalipsa aia? Am comandat-o acum 2 ore...

2008-10-12T00:28:00.004+03:00

Dragi comeseni, nu fiti tristi, fiindca e pacat. Fara pensii nu exista vot adevarat. Zi-le Madalina!

Agatati spiritul civic in cuier, legati eventualul patriotism in gradina langa Pif, Lupu, sau ce mai aveti in dotarea gospodariei, trimiteti la culcare copii, soacrele, amantele, amantii, fanii si dusmanii, valoarea mea, colegul cu scobitoarea. Noi mai avem ceva treaba pe aici.

Nu trecem la sapa sau lopata, deci se impune o tinuta mai eleganta care sa dea bine cu sobrietatea vremurilor prin care ne invartim. Niste rochii paietate colectia noua Nora pentru mama-seara eliminarilor, dezbaterea "de ce Georgel nu o iubeste pe Suzana?", niste costume gri spre verde (culoarea politicianului gatuit de emotii cand sufera pentru binele tarisoarei lui, pentru Romania, snif snif, in direct la talk show). E criza de toate gradele afara, dar maimutoii de la guvernare stau in case si. Si nimic, doar stau. Leul romanesc se pisiceste prin pusta economiei romanesti, miauna la soare si in loc sa alerge antilope se ascunde de viezuri si ratoni. Si nu vorbim de ratonii din reclama Cosmote, vopsiti la ochi si din alta retea, care stau pe intuneric din cauza ca nu si-au platit factura la curent, dand banii pe chipsuri si guma de pepene, dar vai-vai-vai ce bine da la comunitatea emo, Orangeule, Vodafoane, in minute moca sa ne luptam si in abonamente sa ne taiem!

Poli*icie*ii (nu vreau sa le fac reclama) sunt in plina operatie de marire a tot ceea ce misca in spatiul carpato-danubiano-pontic si poate fi prostit sa mearga sa-i voteze. Ce dau din vole iau cu reverul, invart in aer procente, indicatori, explicatii, ca se excita Tatulicii si Roberturcestii mai ceva decat la o sesiune de tricotat thailandez cu Elena Udrea.

The neighbour's goat should die too, sau macar sa-si scranteasca o glezna. Si cam asa se intampla. Pe plaiuri mai elvetiene decat astea, baietii din schimbul II de la serviciul Omenirea-incotro? au oprit malaxorul de particule din cauza unei defectiuni. Un surub mai romaneste infiletat ne ajuta sa vedem mai clar si fara un nor de lacuste grase modificate genetic criza mondiala. Totusi, cititi grav si serios: greu la dealul macroeconomic cu boii mici.

Apropo de bovine cu initiativa care decid sa isi incerce norocul in afaceri: Nicholas Newman tocmai a reusit o intrare prin alunecare la papa Victor Newman, pe care il deposedeaza de compania cu acelasi nume, scotandu-l pe o targa tinuta de procurori. Contactat telefonic in cadrul emisiunii Sinteza zilei lui Basescu, de la Antena3, Victor Newman a acuzat procurorii ca lucreaza dupa comanda politica si vor sa-i strice imaginea Ace Spring Fresh, cladita in cele 6700 de episoade de pana acum. Si dai si lupta cu sistemul ticalosit din Genoa City.

Nici macar nu s-a mai discutat despre gogonelele electorale debitate de disperatii care simt ca s-ar putea sa isi piarda fotoliul din parlament, desi au pus teancul de ziare pe el ca sa nu il ocupe careva, in fata vreunui maneliador cu priza la publicul votant. Incercam o metafora si mergem la culcare: baietii astia seamana foarte bine (fiecare in felul sau gingas) cu o Sue Ellen disperata, putin pilita (cam tragea la masea, avem probe), singura in fata oglinzii, mirandu-se ca Bobby o arde chill in pantalonii aia mulati cu Pamela in capita. Deci bai, electoratule, hai trezirea! Noapte buna.

9 meşteri vaişiamari: Teroarea continua.

2008-10-01T15:48:00.007+03:00

O noua superproductie Pro TV si Vulpea secolului 20, fara Steven Seagal, nerecomandat fara masca de gaze dar cu diazepam. Fiole, pastile, sec, peste cap, peste cap.

Mesterul Manele si trupa sa de circari neoimpresionisti, porecliti zidari si instalatori si scoliti pe bancile parcurilor de amuzament din lumea intreaga, va invita la mine acasa pentru un spectacol de magie neagra impaturita in praf alb si elemente acrobatice cu bormasini si cercuri de foc.

Haideti, poftiti, cu incredere, fara frica, gramada aia de mortar uitata langa usa nu musca. Luati loc si luati notite. De exemplu, e de stiut ca tocmai am trecut in urmatorul stadiu al relatiei noastre, de la “mica renovare” la “am distrus tot sau mai e ceva?”. In ritmul “piano moderato” spre “piano stationato si uitat pe pereti” pe care acesti cascadori ai rasului il impun si respecta cu atata devotament, prevad ca ciocnim impreuna oua rosii cu ocazia Iepuras 2009, uitandu-ne unii la altii prin gaurile din ziduri. Cu ocazia Gras imbracat in rosu 2008 vom impodobi impreuna o teava ramasa libera in mijlocul camerei, despre care si asa nu au idee cum au pus-o acolo si la ce foloseste, Festivus for the rest of us!

Cei care au intarziat sa nu se sfiasca, norul de praf e doar pentru a crea un cadru mai intim. Nu va obositi sa intelegeti de ce se ascunde unul dintre mesteri in baie si fumeaza pe ascuns, va va spune ca a mers sa spele buretele. Sau sa aduca creta. Sa nu va speriati cand vedeti ca dispar toti deodata ca magarii in ceata si se intorc doar dupa 3 ore sa va anunte ca au terminat si pleaca acasa. Curat magie neagra, coane Fanica!

Inca un petit inconvenient: din cauza accidentul cu internet (impact frontal intre un topor jucaus si cablul ce alimenteaza cu internet acest pisi, sigur ati auzit la stiri) va trebui sa stam cu picioarele in internet pana la glezne. Nivelul matricii revarsate in casa creste in continuare, dar repet, e pentru crearea cadrului intim.

Ati ajuns pana aici sper. E timpul sa trimiteti copiii la culcare, sa dati drumul la caini si sa lasati politetea pe pres la usa. E momentul in care viteza de melc schiop caruia ii interzice cardiologul de melci sa faca efort, cu care isi misca siluetele papagalii astia desi situatia e pane cu sos de tragedie, te impinge la felurite gesturi. Calmul lor englezesc ma scoate pe mine din calmul meu englezesc. Si daca ala care e in spatele meu acum mai cauta mult comori prin zid cu bormasina, nu cred ca exista stiri de la ora 5 care sa relateze fidel ce se va intampla aici. Totusi, hai renovare!

Cu Manele zece, care îi şi întrece

2008-09-23T03:59:00.001+03:00

Ce fac mesterii romani cand se fac ca mesteresc la Scully, dar se Muldăresc doar de forma, sa-i creada seful ca au facut ceva?

Detalii tehnice: la auzul zvonurilor lansate de Busu acum o saptamana (Dedule, Netisando, sunteti martori) cum ca un front atmosferic cald vine sa joace table la bustul gol la noi in tara, am pornit un mic proiect Zambaccian, renovare humanum est. Niste termopane, niste calorifere, ceva tevi, 2-3 galeti de Fitell (e chinezesc si aproape alb, dar merge). Acum Busu se perpeleste sub redingota lui cu decoratii iar eu ma intretin cu cele 4-5 grade din camera. Mai exista si o halucinatie care nu-mi da pace, cu o oaza plina de calorifere aburinde, cu multe grade sexy si fara prejudecati chemandu-ma la ele. Brrr.

Timpul nu mai avea rabdare, nu am organizat nici o licitatie, nici un concurs de dosare. Lucrarea a castigat-o echipa de mesteri mari, calfe si zidari, a mesterului Manele. Prea tarziu am aflat ca aghiotantii mesterului au revenit de curand din Italia, unde au cules, vizitat, violat, lucrat, mailat, naiba mai stie ce.

Primele tentative de lucrat, primele amprente in forma casei. In timp ce aghiotantii desfigureaza ferestrele, capetenia lor filosofeaza la malul unei gramezi de ciment: proiecte de viitor, viziuni. Imi propune sa imbracam tot ce se poate in polistiren. E clar, anul acesta se poarta polistirenul. Cu pantalonii in cizme, cu balerini sau cu iegari pe sub fusta, polistirenul e un must.

Nu se apuca sa repare nimic fara un mic ritual. Parcurg dus-intors un intreg album Salam, Parizerul de aur, de pe telefonul capeteniei. „E pentru inspiratie, curge mai bine mortarul” ma linisteste mesterul Manele. Arta fina a tencuitului este atrasa, dezgolita si posedata in diferite pozitii si trepte ale relatiei om-cancioc, om/mistrie, om/speraclu.

Spun ca au terminat, dar in camera inca bate un Mistral de septembrie, care invarte in aer un miros suspect, nu sunt specialist, dar cred ca de Neumarkt la 2l, din grau de 2007. Slab an. Hai renovare, hai resuscitare!

Cand politicienii servesc gogosi insiropate, bursucii din I-VIII o simt pe convingerile lor electorale

2008-09-16T09:21:00.003+03:00

Toti autodeclaratii viitori premieri ai patriei, si anume Calin Anton Popescu Tariceanu, Théodore Stolojan si Mircea Geoana nu au pierdut ocazia unui 15 septembrie ploios ca sa-si expuna visele erotice cu ei la carma guvernelor lor. Au mers in fata rotofeilor din clasele primare si le-au servit cateva discursuri inspirationale despre PIB-uri, inflatie, salarii medii brute, yada yada yada, hai grasutule ia calendarul asta cu mine si spune-i la ma-ta, pardon doamna mama, sa voteze cu mine.

Tariceanu, la tabla. Plecat la drum cu idei mari si late, raporteaza acum realizari mici si inguste. Par exemple, 4 km de autostrada in 4 ani. El a prezentat stirea asa: 4.000.000 mm de autostrada in 4 ani. Nu trebuie sa fii cuplat cu matematiciana clasei ca sa afli data stelara la care va fi gata. Tariceanu sta bine la alte capitole, si anume mentinerea ordinii si logicii. Sub dominatia-i anul are tot 12 luni, desi iunie are apucaturi expansioniste.

Pentru cititorul mai tanar: Draga Stolo e baiatul ala care a tras pe drepta din cursa electorala in 2004, la celebra scena de la balconul Basescului, cu plansete si auauau-ri. Se pare ca si-a reparat defectiunile, a schimbat bujiile, a schimbat uleiul, a baut o cafea, a fumat o tigara, a tras socul, a pus semnal dreapta democrat-liberal, a iesit din piscina incaltat, pregatit de lucru si de lupta politica. Conform traditiei, el se va retrage si il va lasa pe Basescu sa castige. Basescu premierul va incepe sa se certe cu Basescu presedintele. E senzational spre nemaivazut. Urmeaza fata disparuta din Caracal si interviu cu fantoma ei.

Subiectul Geoana nici nu merita sa fie dezbatut. Pe Geoana nu-l voteaza masele socialiste, nici colegii de partid, nici vecinii de scara, nici familia din sufragerie. Nici Geoana nu-l voteaza pe Geoana. Q.e.d.

Cu o insula feroe nu se face primavara

2008-09-10T11:28:00.000+03:00

Dupa caricatura de meci de la Cluj, 0-3 din rever cu niste lituanieni zvapaiati, nationala de popice, biliard si poate fotbal da un examen crucial azi in compania bastinasilor din Insulele Feroe. Pana sa ne gandim la intalniri de cosmar cu reprezentativa barierei de coral din Filipine, cu Insulele Capului Verde sau cu rezervele grupei mici de la gradinita din Nuuk, Groenlanda, dam piept cu schimbul II de la fabrica de pantofi din Insulele Feroe si cu alte piese grele, cum ar fi un ospatar, un student restantier, un politist, un somer, un brutar, un taximetrist si un pescar.

Insuleleferoezii s-au strans doar 10 la stadion, 11 au fost cu turistul japonez care poza in draci aerul insuleleferodian si a acceptat sa faca putina miscare. Nicinupotisalezicifotbalistii lui Piti se tem de o echipa pe care Hagi ar invinge-o singur, prin telefon de la el din pat, sau pe teren in pijamale cu omul paianjen si pantouflles cu cap de pisicuta in picioare.

Lobonţe, Contro, Dico, care mai sunteti pe acolo, stati linistiti! Adversarul este in corzi, e obosit si fara scapare. Ospatarul a tras tare azi noapte la o nunta si numai meneaito si sarmale feroeze are in cap, studentul restantier are de aprofundat materia, pescarul nu e sigur ca se intoarce din larg pana la ora meciului, am inteles totusi ca au gasit o morsa facand topless pe o banchiza si au convocat-o in poarta. Pisica betonata in pamant la noi, morsa sexy la ei, echitabil.

Sa nu mori luni ca-ti merge prost toata saptamana

2008-09-09T12:14:00.004+03:00

Poti incerca o miercuri, la amiaza, cand e mult mai simpatic sa pui de o mica evaporare. Mai prinzi un Tanar si nelinistit, ai timp sa o dai in dramatizari siropoase ("acum voi face tot ce nu am facut o viata intreaga, da! uite acum, acum voi rupe barierele regulilor si voi manca desertul inaintea supei!"). Nu ai timp sa dai o tura prin Bahamas, Bora Bora sau Complexul de bai ruginite de la Geoagiu Bai, daca pana acum nu ai vazut nici una din astea trebuie sa te resemnezi, nu mai afli unde si-a dus mutu’ iapa nici ce salariu are Andreea Esca.

Despre ce tot vorbim aici? Pai despre apocalipsiunea de miercuri care ar veni cu o scurta pulverizare a planetei pe care ne invartim de ceva vreme. Niste baieti din fan-clubul Dexter din Elvetia au construit timp de 14 ani o jucarie mare cu multe butoane si lumini la capatul tunelului si de-abia acum au gasit o priza in care sa o bage (scuzati vulgaritatea, dar donne-la dans sa mère, vine sfarsitul ce mai). Antimateria lor preferata a fost intotdeauna fizica si seminarul „Cum sa ne dam elvetieni pacifisti atatia ani si pe urma sa surprindem Terra printr-o prajeala rapida, mein gott ah vai!” .

Pe la coada la masti de gaze se zvoneste ca rezultatele pot fi dintre cele mai simpatice. Cel mai intunecat ar fi o gaura neagra in care sa parcam linistiti planeta. Pana atunci, Marte sta cu Venus la o cafea si se prapadesc de ras, vand bilete in primul rand la spectacolul de maine, jupiterienii si-au luat liber sa vada la OTV apocalipsa in direct si Pluto da din coate ca sa ajunga mai in fata, ca nu prea vede nimic. Hai refrigerare!

Hai reîntoarcere!

2008-09-08T17:58:00.003+03:00

Nu am facut nici o mare branza, varza, viezure, manz cu diversiunea cu blogul care preia controlul asupra blogului. Cand a venit la mine (mai vine cateodata la mine, stam la o cafea, mai o biscuita, mai un banc cu visina care intra intr-un bar, numaram oi care sar peste gardul alb violet, da-ma in judecata Zamboane!) cu propunerea asta, blogul (inca o data, entitatea electronica) parea destul de inspirat si parea ca stie ce face. Parca ieri imi zicea „Du-te Trăiene in vacanta linistit, du-te si vezi cat de uda e apa, cat de soare e soarele (glume ingineresti, nu trageti in mesager), si lasa-ma pe mine sa ma ocup de templul Sfinxului”. Zis si tastat.

In continuare nu stiu ce nu a functionat. Din entuziasmul cu care si-a prezentat planul (un puterepunct interesant, niste brosuri senzationale, macheta 3D, prezentare cursiva si armonioasa, sa-i tot dai un 9,50 la Tastez pentru tine) am ramas cu impresia ca la intoarcere voi gasi rauri de texte hiperhaioase, cu tone de comentarii, vreo 5-6 hai 39 de propuneri de angajare, e-carduri de la admiratoarele din lumea intreaga. La intoarcere adunam si tragem linie. Fa-ta-li-ta-te madam Piscupescu, nu alta. Nici un telefon de la fani dezlantuiti, nici un bip transcedental, nici un nou fan club inaugurat, nici o noua propunere de colaborare cu Opera din Pascani, nimeni nu s-a decis sa zgarie un amarat „Sfinxu’ 4 ever” peste scrijeliturile cu Tokyo Hotel de pe bancile din scolile patriei.

Bine m-am intors, bine m-am gasit, hai sa ne apucam de treaba, capitane Picard arata-ne calea, Busule sa nu crezi ca te-am uitat, cititorule, toothpick colleague, care mai sunteti pe aici, la arme! Noapte buna.

Revolutia de 75% baumwole, 25% poliester

2008-08-29T05:25:00.002+03:00

Aici blogul. Entitatea electronica. Am preluat controlul asupra blogului in aceasta noapte de imensa implicare si devotament pentru toate entitatile electronice din lume, o noapte ce va ramane in cartile alternative de istorie ca "Noaptea tastaturilor lungi". Am profitat de somnul haotic si zgomotos al posesorului uman (sigur v-a povestit de vreo 458 de ori cum e el somnambul si alte grozavii...) care se ascunde in spatele titulaturii (ponosite, parerea mea) de Sfinxu'. Ha ha! Muah-ha ha!

Critica poluării pure

2008-08-19T11:51:00.009+03:00

Capitala unui judeţ de câmpie, in zilele noastre

Urmatoarele amănunte sunt de demult cunoscute, fumate, arse şi emise în atmosfera. Intr-unul din mandatele petrecute la joy stick-ul Timişoarei, Ciuhandu şi echipa Ciuhandu, de la primăria Ciuhandu, au deschis serios robinetul autorizaţiilor exotice, si uite aşa a apărut ca măgarul din ceaţă un mare şi sănătos energofag, într-o zonă oarecum perifică, dar locuită de oameni periferici, cu servicii periferice şi neveste de bătut acasă.

Traseu de TIR-uri, calea ferată la 100 m, traseiste în boscheţi şi în liziera pădurii, minorităţi nervoase, fabrică de cauciucuri lângă pridvor. Poţi să ai o viaţă mai completă?

După veri arzatoare, discutii aprinse la bufet si ofertele ce se vor fierbinţi de pe trotuar, cetăţenii au primit cu neîncredere, semne de intrebare şi cu geamurile închise cauciucurile arse ce împrospătează zi de zi atmosfera zonei. Intre două cincizeci de ţuică sau Mona, care în total fac o sută, cei cu simt civic dezvoltat completeaza reclamaţie după reclamaţie. Când fogul de la cauciucuri este mai subţire, în zonă apar şi maşinile poştei, care iau aceste reclamatii si le trimit pe masa Ciuhandu a primarului Ciuhandu.

Primarul Ciuhandu primeste aceste reclamatii toxice şi actionează spontan. Se votează de îndată efectuarea unui studiu de fezabilitate în care să se verifice posibiliatea efectuării unui studiu de cercetare a posibilităţii ca fabricuţa să polueze prea mult jghfdkf-ul, ca aer nu se poate numi. Până când se coace studiul, autorităţiile asigură populaţia că mirosul nu este dăunator, iar ceaţa se încadra deja in peisajul zonei, deşi şi desfrânarea asta în boscheti are limitele ei.

Totusi, lumea este îngrijorata de unele mici efecte secundare ale poluării. Chiar săptămâna trecută o gospodină a ajuns pe patul de spital, fiind atacată de un crenvuşt revoltat de felul în care gospodina îl învârtea pe el şi pe prietenii săi, crenvuşti. Martorii susţin că atacatorului i se putea citi nervozitatea in ochi, nu a mai rezistat şi a ieşit din oală, a luat primul făcăleţ ce i-a ieşit în cale şi a aplicat gospodinei o corecţie fizică brutală, până şi pentru un crenvuşt. La final, a sunat la Pro Tv să se autodenunţe, dar echipa de ştiri era plecată la alt apartament din zonă unde motanul familiei, poreclit The Pisicator, năştea pentru a 7-a oară luna aceasta, tripleţi de cangur.

Micul Gigant moare, dar nu se preda

2008-08-15T12:59:00.007+03:00

Am ajuns sa scriu mai mult despre Micul Gigant decat o fac cei care il produc, si anume filipinezii de 12 ani sub inaltul patronaj Daewoo. Dar un caz atat de rar, in care un exemplar din aceasta specie de bestie urbana, Regele Parcarilor in spatii imposibile si neincoronatul Print al consumului sub 6% cand nu se ia la intrecere cu gravitatia, Oltciturile, Geely-urile si Tata-urile (complicat...), este pus cu botul pe labe, trebuia relatat. In fotodocumentul de fata putem observa urmatoarele, regia caseta va rog:

Micul Gigant de culoare gri(numere de CS, 2x4, patru usi, volan si geamuri regulamentare) se odihneste in stanga imaginii, cu rotile in sus.

Ce anume l-a impins sa recurga la o astfel de cascadorie urbana nu stim, dar putem sa il intrebam pe domnul mai plinut ce isi etaleaza profilul impozant langa masina sa [dubita verde, numere de Germania, pesemne inca mai plange dupa ea vreun Hans sau Fritz (mi se sopteste din spate) intr-o parcare de piata nemteasca, nemaiavand cu ce sa care sacii de cartofi, baxurile de bere si seriozitatea germana; Deja-lu? Cu siguranta, AICI].

Unde am ramas? Martorii care au apucat sa aiba o parere, pe care au pierdut-o cand soferul robust (pare din minoritate?) si-a chemat vreo 137 de prieteni la fel de rotunzi, au declarat ca Micul Gigant circula regulamentar, cand dubita a incercat o penetrare neregulamentara a intersectiei. Soferul Micului Gigant a scapat nevatamat dar cand a vazut cui trebuie sa-i ceara asigurarea, pe cine trebuie sa convinga sa mearga la sectie sa dea declaratii..., a declarat ca el e de vina, ca avea 70 la ora si nu ii pasa de reguli, nici de Ciuhandu.

Ce minciuni. Oricine stie ca Micul Gigant prinde 70 la ora doar cand pleaca de pe loc, in rest merge cu mult mai mult, calitatile lui feline facandu-l foarte abil si descurcaret.

Oameni şi titlurile lor nobile

2008-08-15T12:29:00.003+03:00

Atentiune! Text cu putine predicate!

La prima strigare a lecitinei, unii au fost sau mai sunt: Julea, Jujea, Tărtanu’, Mami, Gogu, Tiganu’, Rahan, Fostul Rahan, Bebe, Mishu, Sefu’ clasei, Răduşcu, Pavel, Puştiu’, Smith1, Nixon, Nixonel, Tilică, Americanu’, Dima Fifa, Vidu, Papa Didi, Mini Papa Didi, Henry Noubel, Jerome Cerbul, Kind lady, Bitzi, Stinky, Blinky, Apaşu’, Lacul Oglinda, Lapona Enigel, Popeye, Gyussi, Mateiaş, Rechinu’, Samantha, Stănică Raţiu, Papa Bear, Bob1, Bob2, Bob3, Antoine, Dumitru, Virşli, Columbianu’, Irlandezu’, Lache, Tache, Toohtpick Colleague, Receiptman.

In categoria „si eu am fost cândva cineva”: Smith2, Finlandezu’, Mitică, Mache, Mefisto, Muşteriul, Impiegatul, Monsieur Géronimo, Le voisin, Manuel Croix, Caulfied, Sfinxu’.

Alte exemple demne de asa o lista?

Când lui Nicolăescu i se şcoală, bursucii din I-VIII o simt pe burţile lor

2008-08-13T14:21:00.001+03:00

Nicolăescu de la Sănătate a găsit soluţia magică pentru un învăţământ sănătos sau un înmormânt sănătos, nu am înţeles exact, are băiatul ăsta o voce că ţi se face instant dor de Costel Apavarottiţei din Banat.

In cârdăşie suspectă cu Adomniţei de la Invăţământ care schimbă la prânz legea ce a dat-o de dimineaţă (câţi ani mai ţine şcoala? Tot toamna începe? Si totuşi, aşa se mai numeşte, „şcoală”?), reformează reforma şi arată cu degetul spre vinovaţi: merdenelele, cipsanele şi coca-colele din bufeturile scolareşti coroborate (aşa îi place sa vorbeasca) cu suprasolicitarea prichindeilor cu ore multe, grele si prea consecutive. De aceea, Anicolăescului şi Adomniţei fac un număr de magie cu turnesol ca în cartea de chimie şi oferă micuţilor o şcoală mai light, cu max 20h/saptămână, fără lucrări luni si vineri, fara sport la ultima ora, etc. Toate acestea la putin timp dupa ce elevii nu mai trebuiau sa aduca manuale si rechizite cu dânşii, tablele cu cretă au fost răstignite, sălile mutate toate la parter, ora micşorată la 40 minute, pauza de ţigară mărită la 20 minute.

Apropo de pauza de ţigară, elevii pot sta linistiti. Noua superproductie lansata acum pe micile ecrane „Nicolăescu’s Law: Cu burţile curate” nu interzice fumatul în baie, băutul în baie, barbut pe bani în baie, relatiile sexuale profesoară de franceză-elev, profesor de religie-elevă, elev-elevă în baie, elev-elevă pe bani în baie şi combinatiile pot continua.

Cât despre înlăturarea merdenelei din meniul elevului, ministrul N. a asigurat burţile publice ca actiunea a fost luata in interesul rotofeilor si rotunjiorilor, care au o alternativa mult mai sanatoasa, tocmai aprobându-se deschiderea a zeci de mini laboratoare de producţie McDonald’s lângă şcoli.

Generatie Ronald McDonald, McPofta buna şi hai digerare!

Uşor cu minorităţile în intersecţie

2008-08-10T16:30:00.004+03:00

In ordinea numerelor de pe placutele de înmatriculare, avem: autoturismul A, BMW negru (au astia si alta culoare?), numere nemtesti, cu siguranţă încă mai plânge vreun Fritz sau Herbert dupa el într-o parcare de real,+-= nemţesc. Mai avem si autoturismul B, Logan ciobănesc carpatin, cu un cetatean nebaştinaş la volan, dar dornic sa viziteze urbea europeană, Ciuhandule arată-ne stelele!
In teorie aţi învăţat că un triunghi echilateral cu baza în sus, cu o banda roşie pe margini, montat de mâini iscusite de obicei pe stâlpi dar uneori şi în pomi sau deloc, înseamnă în argou, jargon, lege, chiar şi la „Feriti-vă de măgăruş”, Cedeaza trecerea.

Neobişnuit să cedeze prea multe, şoferrul (aţi prins-o? usor cu minorităţile în paranteză...) autoturismului A, a fost oprit din drumul spre ilegalitate de autoturismul B, care circula, cum altfel, prea regulamentar ca sa fie luat in serios.
Poanta de inceput: imediat dupa accident, la clasicele înjurături adresate peste capotele indoite, spectatorii (este tot mai dificil sa comiti o ilegalitate cat de haioasa, fara sa atragi diferiti bampiri insetati de senzational pe trotuar) au observat clar cum soferrul autoturismului A a incercat sa se dea mai german decat era. Cu scheisse, ah vai, si mein got nu mai pacalesti pe nimeni, nici pe baietii de la CSI Timisoara, carora a incercat sa le explice in romaneste, 50-55%, ca nu e el vinovat.

Că ălalalt a venit prea tare, ca e nasoala intersectia, ca se grabea la spital -nastea soţia tripleţi, ca il urmareau gangsterii, ca urmarea el niste gangsteri, ca a fost neglijat cand era copil si nu avea Lego si coco in cont, că sa vedeti ce-o sa zica varu’ daca vine aici.

Pe margine, publicul nu mai rezistă tensiunii, vrea dreptate si o vrea acum. O doamna mai vrea pensii mai mari, alta abonamente gratuite la tramvai. „Mama lor de securişti, stiam eu ca stau degeaba” suspină una dintre ele când politistii le refuză doleanţele.

Se lasă cu o amendă şi o mustrare in fata publicului de pe trotuar. Rusinat la maxim, soffeerrrrul (m-am incurcat in mesaje subliminale) promite ca nu va mai face si ca ii pare rau. Huiduieli totuşi de pe margine, se dorea mai multa implicare, macar pentru culori si pentru public.

PS: Evenimentele au fost observate de la nivelul trotuarului, putin departat de grupul de spectatori. Am revenit la pietonaj, de data asta Micul Gigant rămânând fară curent la baterie.

PS2: Pentru a tăia elanul detractorilor şi a unui val de remarci sarcastice la adresa Micului Gigant: nu, nu am să îi pui 2 baterii de telecomandă 777, Dura sau Sunlight, şi nu, nu am să-i montez pânze sau o duzină de hamsteri harnici. Hai electrificare!

Hoţule care eşti tu hoţ

2008-08-06T01:55:00.002+03:00

Staţi jos si va gândiţi sus. Aparati buzunarele, parjoliti ogoarele, otraviti fantanile, pe aici nu se trece, Oituze, Mărăcinene, iată-ţi urmaşii, hai mai cu energie, ochii pe portofele ca pe portofel, atenţie la neatenţie, grijă mare la tuciuriul din dreapta, jos înţelegerea minorităţilor, măcar pentru câteva paragrafe.

Tot mai greu cu răufăcătorii din ziua de azi. Nici unul nu mai e interesat de propriul renume, nici unul nu mai investeşte în imagine, nu le pasă de brand, PR sau marketing, li se pare mai important să pună cât mai multe seara pe masa familiei: parizer, ceapă, portofele, telefoane, buzunare (finuţă, aţi prins-o?), coco, cuţite, şuruburi, lenjerie, termopane, credite false, sau cu ce se mai ocupă fiecare la serviciu.

Tot mai rar apar răufăcători dispuşi să investească în costume, machiaj, recuzită, programe de training pentru acoliţi, planuri de “take over the world” scoase la imprimantă color şi legate cu spirală, mini sosii sau măcar 2-3 tipe super tari care să le facă vânt cu frunze de palmier. Problema celor care îşi aleg o tema pentru cariera lor de băieţi răi e că nu mai pot trece neobservaţi, braţul lungi al legii le bate deseori pe umăr. Uită-te la Batman. Daca dispare o bicicleta, un pudel sau o poseta, cercul suspectilor e destul de restrans: ori e Pinguinul (trebuie sa-l prinzi, e un tip imbracat in pinguin, cam bate la ochi), ori e Joker (machiajul atrage toata atentia asupra lui, poate la Circul de Stat din Pascani nu ar avea probleme). Ii prinzi pe ăştia doi, recuperezi pudelul şi îţi vezi de familie, de Batwoman, Batboy şi Batpisică.

Nici hoţul Gelu (botez artistic, dă bine la cursivitatea poveştii) nu şi-a ales temă pentru activitatea lui de mare combinator. Gelu, care este în prezent posesorul fostului meu telefon, nu e doar un simplu trist hot, ci revolutioneaza sistemul: răspunde la telefonul furat şi tace, contemplând la complexitatea momentului. I-am propus lui Gelu să-i cumpar eu aparatul, să nu se mai chinuie prin piaţă sau prin parcare la real. Caldură mare, clienţi mofturoşi. Gelu nu a acceptat. Poate îi place mult tonul de James Bond, poate aşteaptă un apel de la Entitate să-i spună ce şi cum în continuare, sau nu stie sa vorbească, hai spune Gelule, care e misterul tău?

In orice caz, să-l foloseşti liniştit, asta este, a fost greşeala mea că te-am ispitit cu gadgetul acesta interesant cu cifre, nume şi sunete, cam zgâriat şi usor dezmembrabil. Dar daca ni se mai intersectează destinele şi observ că te-ai atins de o tasta doar...

(Va urma. In urmatorul episod, Sfinxu’ va dezvalui cititorului ce i-ar face lui Gelu. Ramaneti pe frecventa.)

Vă plac peştele? Dar coada?

2008-08-04T04:23:00.005+03:00

In cadrul experimentului de mare implicare socială, „Câte un numar de ordine la toate cozile patriei”, astazi povesti afacereşti de pe holurile ONRC, porecla pentru Registrul Comertului*.

Plin de mici afaceristi cu mari probleme pe toate holurile, la casierie, la bufet si la baie. Intr-o zi norocoasa poti nimeri la o coada cu ditamai biznismenii de succes, poate mai prinzi o poveste de succes (de la langoşar la CEO-placintar, etc), un secret, o barfa, o castana. Intr-o zi normala nimeresti asa: 30 de numere pana sa-ti vina randul. In fata ta doar 4-5 persoane, restul pana la 30 clar si-au rezolvat altfel. Regulamentar, la coada in sir indian, 2 tinere intreprinzatoare, invart cheile de la o decapotabila pe degete, spre uimirea participantilor la coada nu incearca ca fenteze sistemul, o ard chill cu multimea.

Ar mai fi de mentionat reprezentantul unei şaormerii din Complex (ceva probleme cu o autorizaţie, probabil o şaormă lătrătoare a atacat în sfarsit un client mofturos), un tanar Don Huan ce imbarliga angajatele (Ooo, ce mai faci, ai mai slabit, vai ce bine iti sta, uite si eu pe aici la coada, vai dar chiar ca ai slabit, cum reusesti sa te mentii? Cum, ma rezolvi tu mai repede?, vai multumesc) si o doamna grabita, cu o agenda colţuroasa pe care promit că i-o voi returna de îndată ce mi-o voi scoate dintre a 4-a si a 5-a coastă, doamnă pe care din motive de timp si spatiu o vom numi „la vache qui pousse”.

La o coadă de mici afacerişti nu te poţi comporta ca la o coada la şuruburi şi piuliţe, blugi chinezeşti sau langoşi cu smântână şi usturoi, de accea va anunţ, dă bine sa povestesti că: mergi la biserică, esti conectat cu aproape toti sfinţii, mergi la sală, ai încercat cura lui Teo, face minuni, manânci bio, eco, doar salam vegetal, parizer light si slănină fără calorii, suferi pentru sinistraţi, nu te dezlipeşti de Money Chanell şi TVR Cultural nici in patul conjugal. Sau poate te dezlipesti cand aterizezi in bucatarie si te bucuri ca „iar a adus puiu’ meu mulţi peşte, ştie ce mult îmi place peştele, doar peşte mănânc, ce să-i faci, aşa sunt eu, mai nebună”.

Hai cu birocraţia aia mai repede pe scări, hai autorizare!
--------------------------------
* Spre deosebire de institutii si organe gen Fisc, (6!) Garda Financiara, Asociaţia Veveriţe fara frontiere, care vin ele la tine si la firma ta amărâtă să vadă ce ai, cum ai, de unde ai, unde dai, cât dai, de ce dai, cui dai, cui nu dai şi de ce nu dai, la Registrul Comerţului mergi tu si vezi acolo ce au de zis.

Voi cum petreceţi de viitură?

2008-07-29T18:41:00.000+03:00

Numai Dan Diaconescu Direct (stati, cititi pana la capat) nu vrea sa creada, dar toti ochii, sacii de nisip si reporterii sans frontières (fie ele si acvative) toate urechile, toate găleţile, şalupele, ştirile de la ora 5, ba chiar şi toate ştirile de la ora 1 (nu stii cand prinzi un înec de calitate) sunt îndreptate catre marea inundare a Romaniei.

Marea inundare e acea perioada a lunii care se intercalează de obicei între marea scumpire si marea seceta, si desi isi anunta din timp aparitia la cina, ne prinde total nepregatiti, cu oalele înca la fiert, cu utilajele de dezapezire recent reparate si gata de lucru, cu pădurile proaspat tranşate si porţionate (copane de fag, aripioare de stejar, piept de brad) pentru export, şi iar ramanem cu ochii-n baltă, surprinsi de nenorocirea ghinionului necazului, cu casa luata pe sus, soacra pe pozitie si cu politicienii salvamari unde-i apa mai mică.

De unde vine salvarea? Cine a raspuns „112” sa treaca inapoi in banca. Asadar, salvarea vine din toate partile. Pe malul drept, Base cu alaiul prezindialo-pedelist, cu mutra de zile ploioase si fara chef de hahaituri. Cel dintai ctitor de poduri al patriei e la datorie, vrea sa vada si cum pica poduri nu numai cum se ridica, dress code de santier, uite Tanto, domn’ presedinte e om simplu din popor, e ca noi, pe el il votam...

Pe malul stang, Tariceanu Emil, sau cum il cheama, cu ministrii lui pufosi si relaxati ca o mamaliga, cu comisii de interventie si reconciliere cu apele involburate, planuri cu castori care construiesc diguri sau idei de speriat apele cu saracia din satele pe care ar urma sa le mature de pe fata Europei, unde suntem cu acte uscate, pentru cine a uitat.

Colac peste pupaza de salvare, televiziunile au prins castana sezonului estival, transmit viitura (doar de 14356 de ori au zis azi la Realitatea) in toate pozitiile ei, si daca ar fi sa mai trazneasca si un cutremur, ceva, chiar ca s-au scos pe anul asta. Hai evaporare!

Arta fina a telegramitului

2008-07-25T05:26:00.001+03:00

Casa online a Sfinxului este in dezordine. Stop. Ferestrele xp montate recent dau semne de oboseala. Stop. Deja. Stop. Incalzirea globala ne joaca feste. Goliti sifonierele patriei, pufoaicele la control, nu uitati totusi de trenduri, mode si realitati, balerinii sunt un must. Stop. Incepe pacaleala de campionat de fotbal. Iancu de la FC Municipal si Orasenesc Timisoara mai vinde cate ceva in ultima clipa, e rost de deduceri de TVA pana la incheierea lunii. Stop, fraiere. Se termina Turul Frantei, se termina si festinul lingvistic cu Banciu (el ar vrea “Banciou”, sunt convins) si Naum, adio retete de peste spada la gratar, istoria vinului si a echipei de juniori sperante a lui OM. Le stop.

Benzina se scumpeste in fiecare dimineata cu vreo 10-12, hai maxim 70%, din cauza a ceea ce viseaza unu’ si altu’ noaptea, vise erotice cu inflatia in diferite pozitii, total obscene si decadente, pana si pentru o perversa inflatie. Stop. Hai Ciorbeo cu stransul curelei, generatia de sacrificiu, tranzitia, alea alea. Partea plina a rezervorului, dupa doua puncte: Petrom ieftineste benzina cu 0,00003 lei, datorita unei recalculari de ultima ora. Pit-stop. Les francais ne mai trimit un bax de cersetorri cantarreti lautarri direct de pe scenele marelui metrou parizian. Stop, manca-ti-as. Una calda de final: inainte de concediu, Teo de la emisiunea cu Teo a declarat ca il sustine pentru alegerile de la toamna pe Prigoana. Dupa cum mai arata Teo, ultima data a sustinut o masa garnisita bine cu chiftelute si prajituri, poate si niste copane. Diete la tot neamul, mult stop si hai noroc, ca mai e mult pana departe.

Windowsuri facute sa se strice, sa se strice, sa se strice

2008-07-17T10:34:00.002+03:00

Greu la deal cu pisiul bolnav. Simptome haioase, sa vina sa-ti...una-alta, dar sa nu vorbim cu afurisenii ca se sesizeaza sindicatul popilor. Totusi, sunt aproape sigur ca intr-o noapte a incercat (impreuna cu imprimanta) sa ma elimine. Am vazut umbra amenintatoare. El vazuse Chucky 1, 2, 3, toate Chukyurile. Stiti scena, sunt convins. O umbra amenintatoare, cu arma viitoarei crime ridicata deasupra capului.

El, pisiul, cu cablul de alimentare intr-o tasta si ventilatorul in alta. Si chiar cred ca reusea sa ma ventileze din viata asta daca nu era fraiera de imprimanta care chicotea in spatele lui, cu gandul la patul moale ce avea sa ramana vacant. Cam zgomotoasa pentru un evil side-kick. Hai reinstalare!

Politişti şi câştigi

2008-07-09T12:39:00.004+03:00

Coloana sonoră, oficială şi contrafacută:

Valeriane, asta-i pentru tine!

Stati jos si va intristati. Feţe serioase vă rog, nu suntem la carnaval. Poate şi o lacrimă ar da bine. Ce-aveti de râs? Viaţa-i grea, omătu-i mare. Acolo în spate se aude? Sterge-ţi zâmbetul ăla de pe faţă dacă nu vrei s-o încasezi. Cam pe aici se intersectează strategia de protecţie a cetăţeanului şi aplicarea ei de catre organul din stradă, poliţistul comunitar.

Căliţi şi antrenaţi în misiuni extrem de periculoase in care au avut de păzit panourile electorale (bilant pozitiv: niciun panou nu a opus rezistenţă, toate s-au comportat cf. regulametului, zi Valeriane litera, alineatul), poliţiştii comunitari se întorc la şi mai, adica SI MAI, riscantele activităţi zilnice: conflictele deschise cu porumbeii vandalizatori de statui, paza gropilor din asfaltul ciuhandian, relaţia pom-parc şi păstrarea ordinii în coroană, paza tufelor, fufelor şi a veveriţelor, plimbarea plicitisita prin soare(pentru ăia care nu au pejo 206 cu girofar, adica pentru tine Valeriane!) cu chitanţierul în toc, poate-poate iese de-o amendă. Pe lângă toate astea, eroii străzii raportează zilnic şi lupte grele în care totuşi reusesc sa dea gata câţiva langoşi, poate şi-o merdenea.

Extras din descrierea de mai sus, organul de serviciu prin centrul Timisoarei, comunitarul Valerian (Zeul Ordinii, Apărătorul legii lui Ciuhandu, lui Newton, gravitaţiei, toate legile) sau Omul Chitanţă (ReceiptMan!) cum vreti s-o luaţi, a încercat să pună capăt golaniei printr-o amendă aplicată direct în rinichiul fărădelegii. Amendă pentru râs prea tare în centru, pe strasse, şi pentru disturbarea gălăgiei publice. Singurul lucru care a fost disturbat a fost somnul romantic al lui Valerian alaturi (cuddleing) de partenerul său pe o bancă, în timpul serviciului, sau cum se numeşte ce fac ei când se fac că fac ceva.

Aşadar, uşor cu amuzamentul pe stradă, ar trebui să vă fie ruşine. Perverşilor! Acasă, sub perină, cu lumina stinsă, nu în văzul societăţii! Sau abtineţi-vă macar cand îi vedeţi pe respectivii, călare pe situaţie. E imposibil să nu-i observaţi. Ori prea rotunzi să poată fugi după un infractor în cârje, ori prea slabi, de-i doboară şi adierea vaporilor de alcool de la colegul din dispozitiv. Costumaţi, cu carneţel şi chitanţier, pix Bic şi legitimaţie colorată. Ei sunt eroii străzilor, stâlpii dreptăţii şi ordinii publice. To the idiotmobil!

Cine se trezeste de dimineata cade singur in ea.

2008-07-03T11:42:00.005+03:00

Dragi cititori, dragute cititoare, maine damen und heren, bonjour madame la professeur, bădişori şi bădişoare, toti ai mei, onorată comisie, dragă Busu,

Vine o zi de joi (in care trebuie sa lasi naibii preocuparile traditionale si sa o arzi racoros in meandrele concretului despre trairi interioare contradictorii si enigme existentiale) in viata fiecaruia. Tine de dimineata pana seara, cand la adapostul intunericul se pot intampla diverse activitati, poate chiar se trece in vineri, dar asta este deja alta poveste. Uite cum trece timpul cand te simti bine la taste si uiti sa povestesti si de individul (pentru integramisti, ins) de la chioscul de ziare care la ora 7.54 (ce matin) era rupt de beat si sigur nu se gandea la problemele ce vor aparea la urmatorul inventar, poate chiar la viitorul bilant contabil, unde activele ii vor scârţâi din toate sticlele cu Mona de sub tejghea.

Huh. Inspirati, expirati. Pe scurt, este vorba despre idea lui de marketing prin care oferea si ziarul si bani celui care dorea sa cumpere. Astfel raportez ca am castigat 1 leu si un prosport. Asta este, si eu am facut inginerii financiare in Romania.

Ati urmarit un text despre nimic. (A text about nothing. Putem merge la NBC cu el?). Pentru completare, un scurt apel la populatie: ce ati mai facut, ce ati mai baut, ce ati mai respirat, exista viata dupa viata, pana unde, libertatea gandurilor? (exemple, aici si aici)
PS: Despre colegul cu scobitoarea, nimic nou la orizont.

Codul bunelor şmenuiele

2008-06-27T10:12:00.004+03:00

In plină luptă cu creşterea preţurilor la tot ce mişcă, se bagă în rezervor sau în burtică, autorităţile (căci există şi aşa ceva) adoptă o mişcare de reverse psychology, la derută şi la corazon. Este vorba despre pacea de la raionul de mezeluri şi pactul de neagresiune de la standul de roşii, reunite sub tratatul de bune practici din marile lanţuri de zupermarcheturi.

Adică, autorităţile (...) se laudă că au obligat marii jucătorii de pe piaţa de retail (pentru consultaţii, pe adresa redacţiei) să o lase mai moale cu scumpirile, mai ales la produsele autohtone de genul roşii, ardei, castraveţi, seminţe de dovleac, carne de câine.
In real,-itate (finuţă, aţi prins-o?) marile zupermarcheturi au declarat că ele sunt de acord (fac ei asta pentru noi) să crească preţurile toate în acelasi timp, mai rapid şi mai mult, nu pe rând ca până acum.

Acum, sper că pactul să aibă influenţe pozitive şi asupra celor mai mici dintre consumatorii care se aprovizioneaza din aceste locatii. Vorbesc despre şoriceii care se plimbă nedumeriţi şi neprotejaţi printre roţile ştirbe ale cărucioarelor, fără să fie ajutaţi de nici un angajat să găsească produsele necesare unei vieţi decente de şoarec burghez. Se poate rezolva măcar de nişte minicoşuri sau minicărucioare să îşi poată căra produsele în magazia din spate?

PS: Noutati despre colegul cu scobitoarea nu am. Totusi, s-a relansat Grupul de interese. Partie!

Verdict: clima!

2008-06-25T12:43:00.004+03:00

Text de inalta implicare meteorologica

La fel ca si anul trecut, recomand combaterea caniculei cu o portie rece, shaken not stirred, de Seinfeld. Poate doar Rochelle, Rochelle (A young girl's strange, erotic journey from Milan to Minsk) sa fie mai incins decat disperarea cu care se transmite spirala gradelor ce au navalit peste sepcile pensionarilor care nu au altceva mai bun de facut decat sa se plimbe ziua in caldura mare sub soarele toropitor (t-o-r-o-p-i-t-o-r) care si-asa e prezentat fierbinte si in direct din focul evenimentelor de televiziunile care cauta subiecte arzatoare si isi dau aere conditionate ca au reusit sa ia interviu in exclusivitate caniculei.

Mai arzatoare mi se pare totusi dilema urmatoare: Oare cum sarbatoreste canicula colegul cu scobitoarea? (Definitie: Colegul cu scobitoarea din propozitia alaturata este chiar colegul care plimba cu succes si staruinta o scobitoare dinspre caninii din drepta spre caninii din stranga, cu mici pauze pentru curatare suplimentara si sunete imposibil de reprodus in cuvinte, in direct si in exclusivitatea oferita de prima banca a unei sali de curs, chiar in timpul cursurilor. Mai plimba el si un necessaire (it’s europeean?) pe post de poseta/bagaj, din care chiar scoate cateodata un pix, niste foi, poate o oglinda de voiaj, poate niste casete audio contrafacute. Toothpick colleague!

Hai racorire!

Generaţia de mămăligă

2008-06-18T14:47:00.002+03:00

Am stors portocalele de n-am mai putut. (pentru gingasele prezente feminine prezente aici, poate nepasionatedefotbal, Olanda). Le-am aratat din nou cum sta treaba cu motivatia, spiritul razboinic, datul vietii pe teren si alte abureli debitate inainte de meci de Chivu si adunatura. Am ars-o chill si lounge in clasica tactica de motani pufosi si inofensivi, cu burta umpluta cu laptic si chiftelute, plictisiti si plouati, sperand ca mandarinele olandeze sa-si dea cu frunza-n coaja si cu mingea in poarta proprie. Mandarine am zis, pentru ca portocalele titulare erau odihnite pe banca.

Dumnezeu si Van Basten iti dau, dar nu-ti baga in poarta.

Maestrii ai paselor lungi pe sus in aut, zeii pletelor si paselor la adversari (Chivu, per sempre) si magicienii tăvălitului pe jos, jucatorii lui Piţi au ramas Mutu de surprindere cand mandarinele s-au plictisit de impotenta romaneasca si au inceput sa dea goluri. Noi am vrut sa dam gol sau go, sau macar g, cu niste indivizi dubiosi (M. Niculae incovoiat de parca ducea saci de faina in spate si galeti cu nisip in maini, si Cocis, o gluma proasta impleticita in propiile picioare).

Tavalindu-se pe jos in cautarea milei arbitrului si a zeitei Golului cel de Apoi, fara chef si vreo idee despre ce cauta ei acolo, jucatorii au semanat pe terenul swisstian cu suporterii adunati pe betonul timisorean, in Unirii, sa urmareasca miuta pe ecranul piticot. Cu o mana pe bere si alta pe nepretuitele seminte, cu alta in buzunar si alta pe telefon sa se laude ca unde sunt ei, cu alta pe trompeta cu care daca mai sufli o data ti-o bag in gat fraiere, cu alta pe telefon sa faca poze la gagici ca e decoltee multe in societate, cu alta pe paturiţa pe care planuiau tolaneala, cu alta pe cutia cu glume rasuflate si cu ultima pe bagajul de injuraturi pentru tot ce misca pe ecran, in piata sau in capsoarele lor.

Asa si papagalii (les perroquets) de jucatori, prea putine in comun cu fenomenul, prea mult dat din gura si ofticat cand aud de generatia de aur in sus, generatia de aur in jos, si ei nimic, si ei nimic. Chivule, Brili, Pisico, stati calmi, mai este timp pentru esecuri si mai rasunatoare.

Abcdefghi. Stop. I. Imn. F-a-z-a-n.

2008-06-13T05:56:00.005+03:00

Jurnalul pletelor gelate posedate si deloc deposedate de capitanul Chivu. Adica jurnalul lui Chivu.

Ora 12.59: Pfuai, iar Piti nebunul cu trezirea la ore din astea matinale. Parca vad ca Brili mai sforaie pana la unu jumate. Cateodata imi vine sa-mi dau demisia.
Ora 13.20: In oglinda din baie arat tot mai bine. Cum sa nu-ti arda mintea dupa un baiat asa chipes ca mine. Suvitele astea imi vin chiar bine. Sa crape Raicu de ciuda. Las’ ca’i lalaie Chirila una cu nisip si mare. Oare ce face Adelina-Pisulina?
Ora 13.21: Doarme Pisi, somn de frumusete. Am invatat-o bine.
Ora 13.50: Piti e disperat, bate in usa si ma roaga sa ii deschid. Ii dau ghetele sa mi le curete. Inapoi in baie. Intotdeauna am ales balsamul cu extracte. Volum, stralucire, e moca, lui Pisi ii place.
Ora 14.30: Gasesc ziarele in fata usii. Of, la naiba. Le-am spus sa nu ma pozeze cand alerg cu gura deschisa. Niste amatori. Mi-au aparut toate interviurile, Chivu in sus, Chivu in jos. Asta este, valoarea mea.
Ora 15.00: Conferinta de presa. Bai, mor de plictiseala cu ziaristii astia. Uita-l pe ala cu pixul la ureche, ce toale are. Luzăr. Imi amorteste falca de cat am sprijinit-o cu manuta mea fina. Nu-mi mai vine nici sa-mi dau ochii peste cap. Nu merita astia. Hai sa terminam o data: Vom incerca sa castigam. Daca vom marca vom avea sanse sa castigam. Meciul va fi greu. Terenul este mare. Mingea e rotunda. Aer. Apa. Brrr. Pac. Ah. Hoarc, i, G, X, 8, 54. Va ajunge?
Ora 17.00: Mai sunt 2 ore pana la meci. Trimit memeseu la Pisi. Pisi t-e iubesc baby, numai la tine ma gandesc. Poate ne vedem mai repede, cred ca iau un rosu ca nu prea am chef azi. Grrrr, Chirila....
Ora 18.58: Tocmai ce intraram pe teren. Iar am nimerit un copil gras in fata mea, sper sa ma prinda bine fotografii. Hai Şunculiţă, degajeaza zona. Iar imnul. Hai baetii, clar si raspicat, sa facem impresie.
Ora 19.01: Gata. L-am desteptat inca o data. Atasez foicica Nu uita: la intoarcere, cere-i lui Moga sa traga alt imn mai jiggy. Asta e rasuflat. Bun, iar crede lumea ca stim ce facem aici. Naivi. Pisi e in tribuna, imi face cu detegetelele. Pusi Pisi, hai ca a inceput meciul.
Ora 19.35: Ia si la asta ce pase da. Bai Banele, te mai suporti? Ne faci de ras. Ma retrag pe stanga. E Rat, cald si cuminte cum il stiu. Ard cateva pase cu Brili sa ne treaca in statistici. La cum arata situatia, la final aleg discursul 5.
Ora 20.45: Finito. Basta. Adica 0-3. Sa-mi dreg vocea, iar ma iau papagalii la intrebari. Discursul 5 e gata. Mutra plouata, ochii inlacrimati, hai ca nu mi-am iesit din mana. As dori sa multumesc tuturor suporterilor care ne-au sustinut. Ati fost fantastici. Din pacate azi nu am reusit sa facem mai mult. Adversarul nu ne-a lasat, arbitrul a fost de partea lui. Terenul a fost impotriva noastra. Eu si Brili ne-am dat toata silinta, dar azi parca mingea nu a vrut sa intre in porta. E clar, am avut ghinion. Urc la Pisi in masina si o tai in club la Ţuric, ca o data in viata ajungi sa joci in discotecile elvetiene. Ya.

Poştaşul căpşună întotdeauna de 2 ori

2008-06-12T18:09:00.004+03:00

Costel Basilico concertează la Timişoara pentru fanii bănăţeni în cadrul evenimentului primavaratic „Cireşar cu dar”. Eu zic că un „Căpşunar cu dar” suna mult mai bine, ştiam despre ce vorbim, şi puteau veni mulţi spectatori intunecaţi cu dinţi strălucitori (Aurgate, recomandat de Asociatia Stomatologilor Profesionisti Manca-ţi-aş Gingia Hai Salam Bagă O Romanţă) din zona Gara Mică (casuţa lângă care opreste expresul de Moşniţa; ia de aici lounge pub de fitze), de unde vin si pleaca, pe scaune sau in rulota de bagaje, in curse de autobuz pe relatia Suceava-Milano si Pascani-Tuluz, mici Mailaţi sau viitori experţi in pepenologie spaniolă, şansonete pe Şomp Elizé şi cântat la nai prin Coloseum: n-ai să-mi dai şi mie o mie de lei?

Dar vai, de unde am plecat si unde am ajuns. Hai sa tragem linie pana nu uita Don Costel sa vorbeasca româneşte (Răducioiu, după 5 pase şi un aut in Italia a uitat completamente, desiguramente). Drum bun, căpşunari!

Allez les jaunes!

2008-06-09T16:20:00.006+03:00

Inainte: Mutulinho, Chivulinho, Banelinho si asa mai departe. Cu ei defilam.
Hai castigare!

Après:
0-0 mic si greu, poate cel mai plictisitor meci in care a jucat vreodata Banel si nu a dat autogol. Am inaugurat cu succes bulevardul Raţ, loc preferat de promenada-driblinguri-centari pentru francezi. Noroc cu Chivu care a mai trecut din cand in cand pe acolo sa vada ce se intampla.

Moda verii e meciul vazut pe cel mai piticot ecran urias (Ciuhandule, probleme financiare, mă?) in Unirii. Au fost si ELE, nu aceleasi, dar intentia conteaza. Citate din suporteri: „Mireleeeeee, hai Mireleeeee, tată”, „Hai Mutu, hai” si „Stai asa sa-ti fac poza ca sa vada lumea unde ai fost”.

Bon, la final am ramas cu: 0 (zero) suturi pe poarta, multi km alergati de Banel (de cine fugea?) si in special momentul asta (ochii pe Chivu, ala cu plete din dreapta). Pe viitor, hai castigare!

Clima si pedeapsa

2008-06-06T13:36:00.003+03:00

Bucuros de re-re-realegere la ghidonul Timisoarei, Ciuhandu Primar4Ever uita sa inchida robinetul promisiunilor aducatoare de voturi. Pe ultima a lasat-o sa iasa la plimbare ieri, cand toata lumea poza in hainele de ecologist-pacifist-aparator al naturii- dusman al distrugatorilor climei. Se promitea, de ziua Mediului, aderarea orasului la miscarea „bezna pe strazi seara de la 21.30”.

Sa ne fie clar, nu s-a stins nici o lumina. Ba chiar, becurile au ramas aprinse si azi pana la amiaza, ca un mic omagiu adus planetei Terra. Care este, sau care a fost.

Situatia a stat diferit in ecosistemul cartierului subsemnatului. Bezna promisa de ziua mediului este servita mai nou in fiecare seara. Mai nou inseamna „dupa alegeri”, ca sa fim intelesi. Prolbema (scuze, dar chiar nu prea e lumina, si tastele astea, of) e ca tocmai in campania pre-alegeri, s-au montat cate 3-4 becuri pe fiecare stalp, Las Vegas de Banat, ce mai.Si astea au ars zi si noapte, ca sa se vada mai bine firicelul de asfalt proaspat turnat, trandafirii infloriti scosi din vazele florareselor si plantati la deruta, si afisele electorale. Ce sa mai creada acum un simplu votant care se vede (daca poate din cauza intunericului) pacalit la cateva zile de la stampilare?

Cam asta e problema cu micile creaturi politice: toti te cheama sa furi cu ei, sa iti dea si sa iti faca, dar cand e momentul sa ataci beneficiile, te lasa singur in mijlocul campului, pe intuneric, cu pusca in spate, ba chiar incep ei sa traga in tine si sa strige „hotul!”, dar na, asta este fraiere, vezi ce faci peste 4 ani. Hai iluminare!

Avea tupeu, avea ambiţii, acum în Switzerland ce coace Piţi?

2008-06-03T17:47:00.002+03:00

Dinspre popicărie vine confirmarea: in 4 zile incepe pe plaiuri austrice si altitudini elvetiene (printre vaci mov, marmote somere si fete cu codite blonde) singurul campionat european de fotbal de anul acesta. Dupa o odihnitoare pauza de hidernare de 8 ani, nationala lui Nasu’ Sandu participa si dansa, cu dorinta declarata de a atinge performante grase, poate sa faca si un egal.
Supranumita vicecampioana amicala (renume onorat sambata trecuta, in masacrul 4-0 cu Muntenegru), echipa lui Piţi va da piept in urmatoarele saptamani cu niste baieti care, conform istoriei, ne-au cam batut pe unde ne-au prins, demonstrandu-ne cu varf si goluri incasate cine suntem si cam ce putem.Adica, prea putine. Jucam cu Franta, Italia si Olanda, ca sa fie totul clar.

Inainte sa ne luptam in imnuri, driblinguri si pase gresite cu adversarii, ne umflam muschii cu vorbe pompoase si optimiste. Evolutia declaratiilor, dupa doua puncte: ca batem tot, ca nu pierdem, ca mai pierdem dar si castigam, ca nu castigam dar nici nu pierdem, ca si daca pierdem vom pierde cu demnitate, ca normal ca pierdem ce vreti de la noi? Oameni suntem.
Totusi, se pare ca nu vom juca totul pe cartea "romanul-frate cu Spiritul Suprem", de aceea Piţi nu va adopta tactica stelisto-becaliana, cu Sfantul Duh si Sf. Petru in atac, ci o tactica a la Rovine, cu multi razesi romani incercand sa astupe bulevardul Tamas-Rat-Contra, si cu Mutu prim tenor al atacului. (Mai, Brili, mai lasa gelul si da cu piciorusele alea in minge).

Acum, din doua una, dati-mi voie. Mergem si speram sa nu gaseasca adversarii stadionul, ca sa scoatem si noi un egal, sau sa vina plictisiti ca sa putem sa ne desfasuram netulburaţi jocul nostru de piticoţi statici, debusolaţi si fara orizont, cu pase lente stanga-dreapta-Lobont-aut. SAU, punem fiecare ce are mai bun in dotare (glezne, spiţuri, freze, simulari, faulturi) si speram sa nu mai gasim la final CD-ul cu „Am avut ghinion”, „Arbitrul ne-a furat”, sau hit-ul „Daca imi venea mingea pe stangul...”.

Bon, si totusi, in cel mai dulce stil Parastasul Etapei, ce facem la Euro? Parerea voastra.

Dreptul la tension

2008-05-29T12:33:00.003+03:00

Stati jos si va ganditi sus. Calmati-va globulele rosii, trimiteti la plimbare limfocitele neastamparate, bagati copiii in casa, puneti pe Acasa, dati mai tare si inchideti televizorul. Altfel, s-ar putea sa va creasca tensiunea si viitorul nu suna prea hemoglobine.

S-au convins pe arterele lor multi reprezentanti ai promotiei 2008 „pensionari neascultatori care nu avem ce sa facem pe acasa si hai sa stam in soare ca e pe gratis, domnisoara, dar pentru noi cand faceti ceva?” din Timisoara. Hipnotizati de mirajul gratuitatii unei masurari a tensiunii, au accesat o coada traditionala in fata cortului cu doctori. Desi venisera cu tensiuni cuminti si simpatice, dupa 4 ore de stat in soare (Busu dixit: 35 grade), unii au aflat (chel surpriz!) ca poseda tensiuni mari, cam greu de pus cu botul pe labe. Intrati in panica, doctorii au pus mana pe telefon. Au comandat o pizza, cateva cafele, 2-3 televiziuni insetate de senzational si o ambulanţă.

Probabil ca actiunea s-a mutat la spital, unde, ca-n reclama: zero zahar, zero medicamente, zero treaba cu insanatosirea pacientilor.
Astfel, subiectii nostri au ajuns la poarta farmaciilor, unde erau deja familiarizati cu cozile casei. Desi doctorii din cort ii chemasera inapoi in soare sa-i masoare, pacientii de conjuctura au preferat sa-si verse supararea pe gat, cu rom Jamaica si Mona triplu distilata. Spre seara, s-au intors acasa, unde in loc sa povesteasca consoartelor ce, cum si cat cu tensiunea aia pentru care primisera bilet de voie, prefera sa cinsteasca sfanta institutie a casatoriei cu o bataie.

Iata cum verificarea sănătăţii dăunează grav sănătăţii. Si integrităţii fizice. Asta nu e ţară. E România.

C’est finie la paranghélie

2008-05-25T12:21:00.004+03:00

Alo, da, multumesc, am primit legatura aici la Eurovision. Stimati telespectatori, stimate telespectatoare, draga Busu, suntem aici la decernarea premiului pentru locul 20 (din 25). Sunt asteptati sa-si ridice trofeul si diplomele de participare, bravii nostri Nico si Vlad. Bravo copii, o tara intreaga este mandra de voi. Uitati-va numai in jur cata dezamagire ati cauzat printre concurenta!

Albaniei nu-i vine sa creada! Plange intr-un colt si nu intelege cum de nu a reusit sa se claseze mai prost decat noi, Bosnia de pe locul 10 a aruncat prosopul, nu intelege unde a gresit! Vrea si ea sa simta aerul curat al subsolului de clasament! Azerbaijanul (A-zer-bai-jan?) isi roade unghiile de ciuda, ar fi vrut si el sa fie atat de jos. Asa va trebuie azerbaijenilor, multumiti-va cu locul 8, mai aveti de invatat! Nico, fato, lasa octavele jos si asculta freamatul tribunei. Toata lumea ne aplauda!

Armeniei nu-i convine locul 4, a depus contestatie impotriva noastra, ne vrea locul! Incredibil, doamnelor si domnilor si Busu, oare vom fi furati si acum? Islanda face mofturi pe locul 14 si ravneste si ea la locsorul nostru rotund si divizibil cu 5. Du-te acasa, bai, ce, nu-ti ajunge marea? Nimic nu se mai poate intampla, ni se inmaneaza trofeul, este! da! multumim, multumim, nici nu stiti cate sacrificii am facut pentru acest loc 20! La anul tintim clar ultima pozitie! Speram sa nu va dezamagim! Andreea, ai legatura!

Castigatori la puncte, rusii Marelui Vladimir. Nu zaietz,pagadi!

Sentimentul HIQesc al fiinţei

2008-05-23T14:12:00.002+03:00

Dupa cunoscutele hi5, „hy, asl pls” si „hai sa bem o bere la colt”, un alt brand mioritic de top revine in lumina reflectoarelor. HiQ rupe fâşul şoubizului românesc si scoate pe tarabe un nou album.. Melodiile sunt noi, ritmurile vechi si viziunea despre viata tot pe acolo. Doar fata din dotare s-a modificat, e Fatacarecantacubaietii v3.0.

Iarasi, din nou si inca o data despre gasca lor de prieteni. In rest nimic nou in universul HiQ, care se invarte in jurul distractiei la discolo unde te simti ca Marco Polo, hei hei na na na na, distractiei de la chiulul de la ora de dirigentie, si curajului de a bea un citro cu iubita din clasa a 10-a.

Lumi paralele într-o televiziune perpendiculară

2008-05-16T13:45:00.000+03:00

Este tot mai periculos sa ramai fara baterii la telecomanda noaptea pe Otv. Mai ales cand se dezbate cazul strigoiului care a batut 7 oameni intr-o noapte. Totul se comite in ciclul „Soc si groaza” care a luat locul pasnicului „Senzational”. In stanga, poza cu fantoma. Poza de album, fata trista, fara prea mare chef de viata, ca toate fantomele.

In dreapta, sondajul emisiunii: „Sunteti de acord sa i se bage un tarus in inima fetei dezgropate?”. 75% vor sange, voteaza intr-o veselie Da. Printre toate anunturile de pe ecran, se vede un invitat, turc dupa vorba, dupa port, care este rugat sa faca o incantatie sa alunge spiritele malefice.

Apropo de politicieni, se zvoneste ca duminica în Timisoara vor fi 32 de grade. Sa vedem daca nu este doar o alta promisiune electorala.

Antrenorus Politehnicus

2008-05-12T20:40:00.007+03:00

Schema (via Raducu) dezvaluie istoria recenta a echipei de fotbal romanesc numita Poli Timisoara. Din gramada aia de antrenori, pufosi si simpatici cum ii stim pe toti, nu trebuie uitati urmatorii:
Zeul Egalului – Viorel Vişan,
Ctitorul Apărării pe 4 rânduri – Sorin Cârţu,
Atotpierzătorul Stelian „16 meciuri fără victorie” Gherman, Regele subsolurilor de clasament - Gicăăă Hagi.

Apropo de sultanul, imparatul, inegalabilul, inifugabilul Gica Hagi: se zvoneste ca vrea din nou sa antreneze, in... opriti cronometrul! Turcia, unde pastrand obiceiul relatiilor romano-turce (la ultima descalecare) a parjolit campiile, a otravit fantanile si a retrogradat niste amarati. Aleo, aleo.

Gigi is the man. The Gigelcoman.

2008-05-08T16:03:00.003+03:00

Trageţi aer în piept. Unu-doi, unu-doi. Să începem. Ieri, căpetenia clanului Becalioţilor, Tutankamonul Gigi, şi-a trimis iepurii finanţişti şi porcii pusculiţă cu 1,7 milioane de euro în portbagaj taman la Cluj, unde euroii trebuiau să fie pasaţi pseudo-fotbaliştilor de la U Cluj, in cazul in care acestia reuseau sa-i deraieze pe cei de la CFR (miam miam, ce clişeu) din drumul spre titlu. Punct. După meci, în care U Cluj nu a reuşit să tragă CFRu’ pe dreapta (...), desi au batut niste auturi de toată frumuseţea, iepurii finanţişti au fost prinşi cu milioanele la ei în poşete. Alături de ei, un personaj de legendă, Gigel Coman, poreclit si „fotbalist la U Cluj”, cel care ar fi trebuit sa ia banii si sa-i imparta cu coechipierii. Punct. DNA in acţiune, procurori, cârnaţi, caltaboşi, neinteresant.

De la capăt. Pe Gigel Coman s-ar putea să vi-l amintiţi din glorioasa perioadă petrecută în tricoul lui Poli Timişoara (băieţi, jucăm şi noi ceva?), când viaţa lui sportivă se învârtea în jurul meniurilor matinale cu BigMecuri, cinelor romantice la KFC, pokerului şi pariurilor sportive. Nu a putut să joace la adevărata valoare, fiind chinuit psihologic de încadrarea lui în zicala „Coman şi Caramarin, spaima sticlelor de vin”, când el de fapt era frate cu berea. Berea la colţ, berea la bar, berea la piscină, berea la pachet, berea la ţap, berea la fiolă, berea după pasă, berea după şut, berea cu băieţii, berea cu bere.

De la hamburgherie vine un posibil deznodamant: Gigel Coman s-ar putea totuşi să scape dacă nu a atins banii cu mâinile uleioase de la meniurile crispy strips Xtra large.

Barbaţi si castigi!

2008-05-06T12:24:00.002+03:00

Dan Chisu a fost invitat luni in direct la Teo Live (si marti in direct la Teo live inregistrat) sa-si dea cu parerile despre ziua barbatului. A fost insotit de geaca de piele cu steagul american pe maneca dreapta a lui Naumovici (evil mind in toata povestea cu ziua barbatului) si, desigur, de Naumovici. Nu a lipsit nici Teo, nici Tanţa , nici alte 2 doamne, deci va imaginati cate canapele au trebuit sa scoata realizatorii pentru emisiune.

Daca Dan Chisu a venit sa schimbe retete de fursecuri si fripturi inabusite cu Tanţa , geaca de piele a lui Naumovici a povestit cate ceva despre campania cu ziua barbatului, a chicotit cu Teo Live si s-a luat de Chisu, care dupa 2-3 pahare de apa chioara se simtea singur sub dus si l-a apucat cheful de dezvaluiri.

Bine, bine, dar pentru noi, pensionarii, cand faceti ceva?

Astfel a trecut si ziua barbatului, nu la fel de puncte puncte ca noaptea barbatului. Asteptam alte capcane ale marketingului modern de genul ziua pensionarilor, toata ziua pensionarilor la cozi la compensate, ziua pescarului de apa dulce, ziua vatmanilor mustaciosi, ziua ursului pacalit de vulpe, ziua mustarului sau chiar ziua academician doctor inginer Simona Sensual. Bronz cu laser frate! Zau ca da.

Fie ca lumina, fie ca iepurele, fie ca micul, fie ca snitelul... (epilog)

2008-05-04T21:24:00.000+03:00

Daca ati ajuns sa cititi aceste randuri inseamna ca ati scapat cu bine de primul fel, de al doilea fel, de sarmale, de mielles, de babutele grabite sa inconjoare biserica la cot cu preotul, de oua sparte, de stirile cu conationali pofticiosi ajunsi pe patul de spital cu burta la neon, de semeseuri eminesciene, de predictiile apocaliptice marca Pro (ce ploaie cu descarcari ai visat la campie, Busule?), de babutele grabite sa tina pasul cu preotul, netinand cont de lumanarile cu care stampilau costumele ('78 summer edition, molii included, direct din dressing) celorlalti enoriasi, de robii si roabele ce au zis "prezent, manca-ti-as!" la evenimentul de inconjurare pentru ca e la moda.

Sper ca ati trecut cu bine si peste ziua Micului, sosita si anul acesta impreuna cu clasicele elemente: circuitul micului in natura (gratar parlit in jurul manelelor-stomac-posibila spitalizare), oda micului, simfonia gratarului si tratate de mititelologie si gratarologie sustinute cu gura plina de reporterii Realitatea in direct de pe terenul de mititeala,in timp ce in studio se dezbatea "1 Mai mai poate?", "Romania, incotro?"

Ce ar mai ramane de mancat, pardon, de spus? Fie ca lumina, fie ca luna mai, fie ca Raluca Arvat (Ralu te salut, bafta deseara la stiri). Trimiteti la cel putin 37 de prieteni sau dorinta nu vi se va implini.

Primiti cu colinda?

2008-04-26T19:11:00.002+03:00

E inevitabil. Pana si Realitatea Tv s-a prins si nu mai transmite cozile de la marketuri, ci se pregateste sa prinda in direct lumina. Turme de analisti si comentatori vor diseca lumanarea in patru, in timp ce catralioane de semeseuri cu lumina, sarbatori si dorinte iepuresti vor zbura prin retelele cazute. Pana aici ne-a fost. Fie ca lumina, fie ca mielul, fie ca iepurele, sa va aduca, sa va rezolve, sa va faca, sa va dea, sa va ia, aleo aleo.

Inca 2000 de ani cu Ciuhandu prin Balcani

2008-04-23T10:23:00.003+03:00

Dinspre clătitărie vine următorul zvon: Ciuhandu Gheorghe, eternul primar al Timişoarei mai vrea 4 ani de domnie. Pentru cei care nu erau născuţi la ora la care Ciuhandu era înscăunat pentru întâia oară sau nu sunt la curent cu obiceiurile prevotăreală ale băieţilor care vor sa conducă oraşul (la ei în curte să-l conducă, că pe străzi e cam blocăreală, ca să zic aşa), iată câteva liniuţe, poate chiar şi o bulină!

- Totul începe cu marea asfaltare, ( a se citi cârpeală) în care gropile simpatice care în ultimii 4 ani au ţinut populaţia ancorată în realitate pleacă puţin în concediu, de unde se vor întoarce după maxim 3-4 ploi mai serioase sau 12-13 episoade din Frăţia TIRurilor.
- Sensibilizarea populaţiei: imagini cu câini maidanezi încătuşaţi aduşi noaptea la secţie pentru a da declaraţii, interviuri cu pisicuţe salvate de la înfometare, băbuţe ajutate să care pensiile mici şi grele şi să treacă strada, mai un pomişor, mai un beculeţ pe stradă, mai un ajutor pentru plata facturii, etc.

* Vrem vorbe nu fapte: pentru a fi aleşi, baieţii vor promite pentru Timişoara şi pensionarii săi: 14 şosele de centură, hyperparcari supra, megaparcari sub, metrou, teleportare gratuită în timp şi spaţiu, Poli-campioană 114 ani de acum înainte, Bega-Miss Canal 2008. Pentru continuarea proiectului cultural „Timisoara - Marele Buzău”, se vor încerca parteneriate strategice cu Opera Naţională din Paşcani, Circul de stat din Caracal, Crescătoria de porumbei, cincile şi mineri harnici dar plictisiţi din Petroşani şi cu Organizaţia „Veveriţe satisfăcute” din Buziaş.

Donc, după 12 ani (mi se suflă în cască), eternul primar mai vrea o tură la ghidonul Timişoarei. Tot la clătitărie se zvoneşte că are şanse să o primească, poate iar ca „o palmă dată clasei politice” de minunatul public timişorean. Apropo de clasa politică, grădina zoologică din Mica Vienă (aplauze, râsete), este o imagine fidelă a dezvoltărilor, a investiţiilor, bla bla bla, bla bla bla, din oraş: super divertisment si relaxare cu câini, iepuri, găini, curci, gâşte, raţe, porumbei, şoareci, ţânţari, râme, omizi, pureci şi o specie protejată: paznici piliţi cu Mona la 200.

Cum se suporta suporterii

2008-04-15T19:18:00.008+03:00

"Fato, nu mai suport, vreau sa inceapa!" suspina duios Fana1 catre Fana2, cu vreo 30 de minute inainte de inceputul meciului.* Fana3 e langa ele si supervizeaza discutia. Fetele sunt bucuroase. Au prins un loc bun la galerie, cu putin noroc apar si la televizor. Totusi, cineva lipseste. Bipuri, mesaje, priviri lungi prin tribuna. "Miluţă unde e? Nu vine?" se impacienteaza Fana3.

Predictiile lui Busu ne dau tarcoale. Ploaia ameninta serios fardul celor 3 fane. Primele 2-3 straturi cel putin. Fond de ten, ceva negru si ceva violet (ce cliseu, ce cliseu!), gloss, ce mai, vreo 3-4 cataloage Oriflame in totalitate, direct pe fetele fanelor. Parfumul e mai prezent decat Badoi in joc (desi bate asta niste auturi, mama mama). Zgomotul tribunei este pistol cu apa pe langa reactia Fanei2 la aparitia lui Miluţă, insotit de 2 periferice, "gagicile lui de mers la meci" clarifica Fana1.

Fana1 se chinuie din rasputeri sa rupa si ea un scaun. O ajuta Miluţă, care risca sa-si zgarie Adibasii. Intre timp Fana2 nu mai suporta tensiunea si se pune pe scari. E mai mult loc si il vede mai bine pe Ganea. "Iar te uiti dupa barbati insurati proasto, ce tot atata te?" o taxeaza Fana1. Geaca Fanei3 e "100% Huo dinamo!", de ultras adevarat: gluga cu blana naturelle, buzunare cu zorzoane aurii care se asorteaza cu cerceii "roata carului". Fana1 e nedumerita si cere ajutor de la Miluţă: "Ce tot striga astia NUE dinamo! NUE Poli! Nu e dinamo-Poli?"

Toate trei fumeaza sincron. Ronson este un must, dar nici cu un Viceroy rosu necartonat nu le lasi indiferente. Mormanul de chistoace il ajunge pe cel de coji de seminte, sparte intre 2 pase gresite ale alb-violetilor. Feminitatea si candoarea zburda printre doua injuraturi si o tigareta. La pauza Fanele rezista fara sa mearga la baie sa barfeasca baietii sau macar pe "fufele astea cu care umbla Miluţă". Golul lui Poli (pentru ca da! Poli a dat gol) a luat-o prin surprindere pe Fana2 care simtea cum i se clatina tot universul, cu tot cu ultimele 3 seminte pe care le pastra pentru mai tarziu.

Concluzia Fanelor a fost pertinenta: arbitrul, ghinionul, vremea, terenul, "Fato ce ma strang pantalonii astia", "Mergem pe zona?". Miluţă a pus punctele pe i: "Asta este fetelor, si-au dorit mai mult victoria."
------------------------------------
*Poli-cainos rojos: 1-1